În miezul zilei trecute prin noapte, prin paşii ce se aştern pe pavaje stau şi ascult sunetul unei luni palide.
De dragul unei amintiri, luna zâmbeşte singură. Când vântul începe să jelească, fiecare stradă pare să fie semănată cu amintiri ce purtau paşi ce ar fi trebuit să îi parcurgi alături de cineva.
Atinge-mă! E mult mai uşor să mă părăseşti…
Dacă ai fi ales să mă atingi şi nu ceea ce e mai uşor, să mă laşi singur lângă o amintire, amintirile ar fi fost cele ce şi-ar fi întors faţa spre lună.
Eram frumos în vremurile când îmi zâmbeai iar acum trebuie să găsesc noi zori de zi pentru a putea începe o nouă zi fără tine.
Râuri de lumină de stele nasc flori ce îşi desfac petalele în zorii zilei pentru a destrăma amintirea ta.
Amintiri, lăsaţi amintirile voastre să vă aducă aminte ce e fericirea pentru a putea trăi din nou!
Încă o noapte începe din zorii zilei şi trebuie să nu cedez… iar când apusul vine, noaptea va fi şi ea o amintire.
Iarna îmi lasă lacrimile ei la picioare iar vântul jeleşte îngheţându-mi lumina zilei.
Comentarii