Oriunde e dragoste, acolo sunt și eu...

În urmă cu trei ani a început să se schimbe totul. Fiecare primăvară, fiecare lună a lui martie a adus o alegere care mai apoi m-a transformat din adultul în devenire în adultul ce nu reuşeşte mereu să înveţe cum trebuie să aştepte primăvara următoare. 13 martie 2007 este ziua în care am îmbrăţişat persoana de care mi-am legat sufletul până şi în ceruri. Cerurile erau înnorate şi cu toate acestea a existat mult soare în acea îmbrățișare deşi era negru totul în jur din cauza nopţii ce ne ocrotea. Neagră a fost şi ziua plină de soare când ne-am despărţit. 13 martie 2008 este ziua când am lăsat ceea ce aveam sigur pentru ceea ce mă făcea să mă simt mai important ca om. E ziua în care am schimbat o locuinţă cu alta iar din această cauză am pierdut apoi oameni ce fuseseră lângă mine. Au fost negre genţile cu care am cărat bagajele dintre locuinţe. 13 martie 2009 este ziua în care mi-am văzut bunica moartă şi am plâns pentru amintirile ce se vor şterge din mintea mea nemaiputând să ...

Pentru cei care sunt pasionați de o pauză de la KitKat, ei bine sper să mestece mai cu drag produsul marca Nestle știind că se distrug kilometrii întregi de pădure indoneziană, cămin pentru urangutani pe cale de dispariție pentru a se planta palmieri al căror ulei e folosit pentru fabricarea acestui produs. Amuzamentul meu e cu atât mai mare cu cât nu înțeleg cum un ulei care distruge solul nelăsând alte forme de viață vegetală să reapară face bine corpului omenesc. Mai ales că KitKat nu e un produs vital vieții . Cei ce doresc să citească detalii pe site-ul Greenpeace, articol în limba engleză, oferim link-ul de mai jos: http://www.greenpeace.org/international/campaigns/climate-change/kitkat Denis Ciumbargi, voluntar Greenpeace

Demonstraţie. ( prin întrebări şi răspunsuri ) De ce nu este marijuana legală? De ce nu este marijuana legală? Pentru că este o plantă naturală care creşte în noroi. Știți ce nu consider natural? Bărbaţi în vârstă de 80 de ani cu erecţii. Acest lucru nu potrivit legilor naturii. Investim milioane de dolari pentru a păstra erecţiile bărbaţilor dar băgăm în puşcării oameni ce consumă plante ce cresc în noroi. A nu se înţelege că aprob consumul de substanţe ce mimează o realitate fericită prin nefericirea ei. E doar o comparaţie între ce e natural şi ce inventăm pentru “binele nostru”. Boli şi medicamente. Drogurile au definiţie asemănătoare cu medicamentele. De multe ori vedem recomandări în a consuma aceste droguri. Nu te poţi uita patru minute la televizor fără a te întreba dacă nu cumva ai cinci boli grave. Exemplu: Auzi într-o astfel de reclamă întrebarea: “ Te trezeşti obosit dimineaţa? ” şi te gândeşti automat “ Oh, Dumnezeule trebuie să mă gândesc să cumpăr...

  Trecut prin orele serii, trecut prin emoţia unei prime zile de primăvară, trecut prin noi cunoştinţe, mă îndrept trecut prin întunericul străduţelor lăturalnice spre localul unde voi fi condus. Îmbrăcat în costum negru, obosit de mirare şi temător pentru ce urma să se întâmple, mă simt nelalocul meu alături de mine însumi, alături de cel ce îl am lângă mine. Sunt doar obosit şi încărcat de gânduri. O sticlă de apă plată, o bere şi un ceai. Doar berea a avut companie, restul le-am băut “singur”, apa de sete, ceaiul pentru a mă ţine de promisiunea ce mi-am făcut-o legat de această primă ieşire cu acest om. Am apreciat foarte mult că a putut sta mai mult de o oră, că nu a plecat aşa cum trebuia şi că, la sfârșit, ne-am putut spune că ne-am simţit mai liniştiţi după multe zile ce le-am lăsat să ne îngreuneze şi care ne-au făcut să ne neglijăm. O seară în care cântăreţul şi marea au stat alături, pentru câteva clipe asemănându-se prin diferenţa dintre ei. Scriu de data ace...

Valurile mării sunt unice. Fiecare val este diferit ca formă, culoare, înălțime, putere, mai înspumat sau mai prietenos, mai rece, mai cald, mai de departe venit sau mai plin de viaţă, fiecare are altă voce, alte cuvinte de spus sau lasă o altfel de urmă pe nisip. Valurile mării se spune că pot fi auzite punând o scoică, un melc de mare la ureche. Credem asta de mici şi poate pentru că din această cauză suntem convinşi că ceea ce auzim este chiar vocea unor valuri care ne şoptesc dorul lor. Din valuri ne-am născut ca viaţă şi poate de aceea ne simţim chemaţi de sunetul ce îl auzim prin cochilia sidefată ce o apropiem de urechi. Poate auzim însă glasul mării prin scoici pentru că în timpul vieţii acestora valurile ce erau sus, la suprafaţă, nu uitau să se uite în sinea lor, în adâncul trupului lor şi doreau să îşi imprime identitatea, destinul până şi în cele mai mici vietăţi, bucăţi de viaţă din jurul lor. Poate scoicile, cochiliile melcilor de mare sunt sufletul valurilor ...

Suntem întocmai precum pământul pe care creştem. Peste trei sferturi creaţi din apă, pe o planetă acoperită de apă pe o suprafaţă de mai bine de alte trei sferturi. Suntem nici prea departe de Soare, nici prea aproape de el, numai bine pentru a putea avea viaţă în această casă unde toţi avem loc. Precum ea, suntem nici prea departe de Bine şi nici prea aproape de Rău, la o distanţă numai bună să putem avea conştiinţa acestei balanţe. Suntem o mare de oameni şi cu toate acestea suntem surprinşi de propriile valuri care ating, uneori precum o îmbrăţişare, pe cei din jur, alteori, de năvala cu care distrugem tot ce ne stă în cale. Suntem o mare, însă, uneori, ne uităm pescăruşii. Ei sunt vocile ce completează vocea noastră, ei sunt cei ce ne arată că ne apropiem de un mal. Ei ne sunt cei ce ne alină şi mângâie cu aripile lor oglinda de apă şi tot ei ne arată ca deşi suntem o mare plină de mistere se poate pluti pe noi în siguranţă şi că putem ocroti. Ei sunt conştiinţa noastră cu...

Stăteam rezemat cu bărbia sprijină de genunchi. Stăteam şi mă gândeam cum stăteam întins in mijlocul nopţii ascuns sub două sau trei gânduri. Mă gândeam la inima mea, mă gândesc şi acum şi încerc să ofer în cuvinte puritatea cea dură a ideii ce a dormit alături de mine. Ce am gândit? “Inima mea e doar o coală de hârtie. După 9 ani, ştiu asta acum. E o simplă coală de hârtie pe care au fost scrise mereu nume, pe care apoi am încercat să le şterg pentru a rescrie un altul, ce am încercat să îl fac să dispară doar pentru a scrie apoi încă unul. În inima mea e loc doar de un nume, probabil e o coală prea mică, probabil e o coală ce împrăștie cerneala până spre margini nelăsând loc liber unor altor cuvinte, unor alte nume de suflete. În inima mea mi-a fost frică uneori să apăs cu guma prea tare pentru a nu frânge subţirimea colii şi, astfel, unele nume s-au scris peste cel anterior, uneori nemaiputând descifra al cui e numele ce îl purtam în inimă. În inima mea cerneala cu ca...