Treceți la conținutul principal

Inima mea sau o simplă coală de hârtie

Stăteam rezemat cu bărbia sprijină de genunchi. Stăteam şi mă gândeam cum stăteam întins in mijlocul nopţii ascuns sub două sau trei gânduri.

Mă gândeam la inima mea, mă gândesc şi acum şi încerc să ofer în cuvinte puritatea cea dură a ideii ce a dormit alături de mine.

Ce am gândit?

“Inima mea e doar o coală de hârtie. După 9 ani, ştiu asta acum. E o simplă coală de hârtie pe care au fost scrise mereu nume, pe care apoi am încercat să le şterg pentru a rescrie un altul, ce am încercat să îl fac să dispară doar pentru a scrie apoi încă unul.

În inima mea e loc doar de un nume, probabil e o coală prea mică, probabil e o coală ce împrăștie cerneala până spre margini nelăsând loc liber unor altor cuvinte, unor alte nume de suflete.

În inima mea mi-a fost frică uneori să apăs cu guma prea tare pentru a nu frânge subţirimea colii şi, astfel, unele nume s-au scris peste cel anterior, uneori nemaiputând descifra al cui e numele ce îl purtam în inimă.

În inima mea cerneala cu care am scris uneori numele s-a uscat prea devreme, alteori prea târziu, întindându-se sau lăsând urme când am încercat să scutur coala de restul de gumă împrăştiată de la numele şterse din trecut.

În inima mea locul unde am tot scris aceste nume a devenit atât de firav, de subţire încât am ajuns să cred că dacă voi mai da vreodată cu guma va fi pentru ultima dată căci coala se va rupe, va fi găurită în acel loc şi oricât aş mai încerca, nu voi mai avea pe ce scrie numele cuiva, vreodată.”

În inima mea e doar stilou şi gumă. Nu mai e o altă coală, nu sunt metode moderne de a acoperi greşeli. Nu există pastă corectoare.

Stau şi mă întreb dacă să mai scriu vreun nume pe această coală firavă sperând că acum numele nu va mai trebui şters sau să las acel loc aşa cum e acum, liber, să nu continui restul de viaţă cu o inimă găurită dacă şi numele ce va veni va trebui şters?

Inima mea este precum o coală de hârtie. Măcar ştiu asta acum.

Oare ce arbore am doborât să creez această coală de hârtie?
6 comentarii

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…