Treceți la conținutul principal

Îndrăgostit de marea auzită printr-o scoică

Hello_Conch_by_Sugarock99

Valurile mării sunt unice. Fiecare val este diferit ca formă, culoare, înălțime, putere, mai înspumat sau mai prietenos, mai rece, mai cald, mai de departe venit sau mai plin de viaţă, fiecare are altă voce, alte cuvinte de spus sau lasă o altfel de urmă pe nisip.

Valurile mării se spune că pot fi auzite punând o scoică, un melc de mare la ureche. Credem asta de mici şi poate pentru că din această cauză suntem convinşi că ceea ce auzim este chiar vocea unor valuri care ne şoptesc dorul lor. Din valuri ne-am născut ca viaţă şi poate de aceea ne simţim chemaţi de sunetul ce îl auzim prin cochilia sidefată ce o apropiem de urechi.

Poate auzim însă glasul mării prin scoici pentru că în timpul vieţii acestora valurile ce erau sus, la suprafaţă, nu uitau să se uite în sinea lor, în adâncul trupului lor şi doreau să îşi imprime identitatea, destinul până şi în cele mai mici vietăţi, bucăţi de viaţă din jurul lor.

Poate scoicile, cochiliile melcilor de mare sunt sufletul valurilor mării prin care acestea dăinuie după ce au trecut în nefiinţă pe nisipul plajelor. De aceea auzim valurile prin ele când le punem aproape de ureche.

Valurile mării sunt poate ca oamenii. Fiecare val dar şi om este diferit de celălalt. Poţi ajunge să te îndrăgosteşti de mare prin sunetul valurilor ce îl auzi într-o scoică aşa cum poţi să te îndrăgosteşti de un om punând la ureche un telefon şi auzindu-i vocea. Trebuie doar să te asigur însă că acel om mai există şi că vocea ce o auzi nu e doar o închipuire a unui basm spus cândva.

Valurile mării sunt poate ca oamenii. Trebui doar să fii bun cu ele, să te laşi purtat de ele şi să ai încredere pentru a le lăsa să te poarte spre mal. Poate ar trebui să facem asta şi cu oamenii noi din viaţa noastră pentru a ne găsi malul într-o mare moartă, mare fără viaţă, aşa cum tinde să devină lumea ce se învârte în jurul nostru.

Poţi fi îndrăgostit de marea auzită printr-o scoică precum te poţi îndrăgosti de un om pe care îl auzi doar prin telefon. Te poţi îndrăgosti de cineva însă doar ca prieten şi asta e mai valoros ca sentiment decât să te îndrăgosteşti de cineva ca iubit.

Acum foarte curând, un val a spus mării “M-am îndrăgostit de mare… te iubesc, prietene!”…

Comentarii

Rafael a spus…
As vrea sa iubesc marea, dar marea nu iubeste,
As vrea sa iubesc pamantul, dar pamantul e rece si plin de intuneric,iubesc
RA a spus…
imi amintesc cum stateam fascinata cu melcul la ureche si ascultam in tacere marea .. nu stiu ce imi spunea dar stiu ca ma facea fericita ...

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...

Un titlu pentru un artist

De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine. Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă. Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt c...