Treceți la conținutul principal

Îndrăgostit de marea auzită printr-o scoică

Hello_Conch_by_Sugarock99

Valurile mării sunt unice. Fiecare val este diferit ca formă, culoare, înălțime, putere, mai înspumat sau mai prietenos, mai rece, mai cald, mai de departe venit sau mai plin de viaţă, fiecare are altă voce, alte cuvinte de spus sau lasă o altfel de urmă pe nisip.

Valurile mării se spune că pot fi auzite punând o scoică, un melc de mare la ureche. Credem asta de mici şi poate pentru că din această cauză suntem convinşi că ceea ce auzim este chiar vocea unor valuri care ne şoptesc dorul lor. Din valuri ne-am născut ca viaţă şi poate de aceea ne simţim chemaţi de sunetul ce îl auzim prin cochilia sidefată ce o apropiem de urechi.

Poate auzim însă glasul mării prin scoici pentru că în timpul vieţii acestora valurile ce erau sus, la suprafaţă, nu uitau să se uite în sinea lor, în adâncul trupului lor şi doreau să îşi imprime identitatea, destinul până şi în cele mai mici vietăţi, bucăţi de viaţă din jurul lor.

Poate scoicile, cochiliile melcilor de mare sunt sufletul valurilor mării prin care acestea dăinuie după ce au trecut în nefiinţă pe nisipul plajelor. De aceea auzim valurile prin ele când le punem aproape de ureche.

Valurile mării sunt poate ca oamenii. Fiecare val dar şi om este diferit de celălalt. Poţi ajunge să te îndrăgosteşti de mare prin sunetul valurilor ce îl auzi într-o scoică aşa cum poţi să te îndrăgosteşti de un om punând la ureche un telefon şi auzindu-i vocea. Trebuie doar să te asigur însă că acel om mai există şi că vocea ce o auzi nu e doar o închipuire a unui basm spus cândva.

Valurile mării sunt poate ca oamenii. Trebui doar să fii bun cu ele, să te laşi purtat de ele şi să ai încredere pentru a le lăsa să te poarte spre mal. Poate ar trebui să facem asta şi cu oamenii noi din viaţa noastră pentru a ne găsi malul într-o mare moartă, mare fără viaţă, aşa cum tinde să devină lumea ce se învârte în jurul nostru.

Poţi fi îndrăgostit de marea auzită printr-o scoică precum te poţi îndrăgosti de un om pe care îl auzi doar prin telefon. Te poţi îndrăgosti de cineva însă doar ca prieten şi asta e mai valoros ca sentiment decât să te îndrăgosteşti de cineva ca iubit.

Acum foarte curând, un val a spus mării “M-am îndrăgostit de mare… te iubesc, prietene!”…

Comentarii

Rafael a spus…
As vrea sa iubesc marea, dar marea nu iubeste,
As vrea sa iubesc pamantul, dar pamantul e rece si plin de intuneric,iubesc
RA a spus…
imi amintesc cum stateam fascinata cu melcul la ureche si ascultam in tacere marea .. nu stiu ce imi spunea dar stiu ca ma facea fericita ...

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...

Urletul tăcerii

Uneori stai în întuneric și te gândești la lumina ce ai vrea să o aduci. Alteori stai în întuneric și simți că tot întunericul aduce mai mult întuneric și nu știi dacă întreaga cameră se învârte cu tine sau dacă tot ce nu vezi e o închipuire a ta. Uneori nu știi dacă e corect sau dacă e greșit ce alegi să spui sau ce alegi să faci și de multe ori găsim vinovați sau scuze. Alteori dăm vina pe noi înșine însă rareori învățăm din dialogurile ce le purtăm cu propria minte, cu propria imagine a imaginației noastre... Uneori ai vrea ca o îmbrățișare să schimbe totul însă atingerea devine nedorită căci te leagă mai mult de ace persoană și ți-e frică de durerea ce va crește odată cu numărul de atingeri sau cu nivelul de sensibilitate pe care fiecare atingere atinge în propriul tău trup și suflet. Alteori o atingere aduce la loc pacea dar ascunde răspunsul ce uneori e mai bine să nu vină. Uneori scrii despre oameni și uiți apoi de ce ai scris despre ei sau dacă nu, care a fost exact ...