Oriunde e dragoste, acolo sunt și eu...

Răsărituri şi apusuri de Soare se vor scurge prin clepsidrele oceanelor strânse la mijloc de tropici, ecuator şi de lumea cea mare… Culori de cald şi de rece vor urca spre departe şi vor plana precum păsări în zbor prin zilele şi nopţile în care voi fi învăluit de sunetul unor doruri ce vor crea nori şi valuri pentru a ajunge la mine… Luni întregi pe ape, printre valuri împletite de delfini, valuri ce vor fi ca de satin ce moale curge să ne învelească, valuri în culori de lapte aproape de malurile nisipurilor albe ale insulelor exotice sau albastru de albe lipite fiind de sărutul gheţarilor ce din apă se ridică spre a fi o altfel de apă… Voi fi printre noi şi străini oameni ce la scrieri viitoare vor însemna mai mult sau mai altfel, oameni ce vor fi noi braţe ce mă vor ajută să urc sau să cobor cu sufletul, să cresc sau să uit ce sunt ca om… Priviri lungi spre orizonturi de cer şi de ape, doar ele două unite ce se vor scufunda în inima şi mintea mea pentru a crea poate jurnale de...

Valurile mării sunt unice. Fiecare val este diferit ca formă, culoare, înălțime, putere, mai înspumat sau mai prietenos, mai rece, mai cald, mai de departe venit sau mai plin de viaţă, fiecare are altă voce, alte cuvinte de spus sau lasă o altfel de urmă pe nisip. Valurile mării se spune că pot fi auzite punând o scoică, un melc de mare la ureche. Credem asta de mici şi poate pentru că din această cauză suntem convinşi că ceea ce auzim este chiar vocea unor valuri care ne şoptesc dorul lor. Din valuri ne-am născut ca viaţă şi poate de aceea ne simţim chemaţi de sunetul ce îl auzim prin cochilia sidefată ce o apropiem de urechi. Poate auzim însă glasul mării prin scoici pentru că în timpul vieţii acestora valurile ce erau sus, la suprafaţă, nu uitau să se uite în sinea lor, în adâncul trupului lor şi doreau să îşi imprime identitatea, destinul până şi în cele mai mici vietăţi, bucăţi de viaţă din jurul lor. Poate scoicile, cochiliile melcilor de mare sunt sufletul valurilor ...