Treceți la conținutul principal

teorie: Chiloţii se poartă pe sub pantaloni

Demonstraţie.

(prin întrebări şi răspunsuri)

De ce nu este marijuana legală?

De ce nu este marijuana legală? Pentru că este o plantă naturală care creşte în noroi.

Știți ce nu consider natural? Bărbaţi în vârstă de 80 de ani cu erecţii. Acest lucru nu potrivit legilor naturii.

Investim milioane de dolari pentru a păstra erecţiile bărbaţilor dar băgăm în puşcării oameni ce consumă plante ce cresc în noroi.

A nu se înţelege că aprob consumul de substanţe ce mimează o realitate fericită prin nefericirea ei. E doar o comparaţie între ce e natural şi ce inventăm pentru “binele nostru”.

Boli şi medicamente.

Drogurile au definiţie asemănătoare cu medicamentele. De multe ori vedem recomandări în a consuma aceste droguri. Nu te poţi uita patru minute la televizor fără a te întreba dacă nu cumva ai cinci boli grave.
Exemplu: Auzi într-o astfel de reclamă întrebarea: “Te trezeşti obosit dimineaţa?” şi te gândeşti automat “Oh, Dumnezeule trebuie să mă gândesc să cumpăr medicamentul pentru că asta am şi eu”… De ce? Pentru că tot în acea reclamă vedem oameni zâmbind, care aleargă pe câmpii sau copii ce ridică zmeie şi înoată în mare. Părerea mea e că boala vine când nu mai faci acestea, nu că trebuie să ajungi să consumi astfel de droguri pentru a face activitățile acestea din nou.

Educaţia din şcoli.

Educaţia din scoli din zilele noastre vizează creşterea încrederii de sine, în a îi face pe copii să simtă ce bine pot ajunge când vor creşte mari, dacă au încredere in ei. Nu îi învaţă nimeni educaţie?
Dacă toţi creştem cu o încredere de sine ridicată şi mândrii de ce am putea ajunge cândva cine va mai dansa în cluburile de striptease? Cine va mai juca în filmele porno la care ne uităm atât de des?

Aceste persoane nu cad din pomi. E nevoie de mulţi părinţi beţivi şi abuzuri pentru a mai putea găsi pe net filme ale unor fete care decid să facă oral unui ţap pentru 50 de dolari.
Dacă dispare asta, la ce mai e bună conexiunea mea la net cu abonament de mare viteză?

Geniile criminale sau terorişti şi inteligenţă criminală.

Sunt iar cuvinte de care te loveşti foarte mult. Auzi des despre terorişti şi inteligenţa criminală care mor în estul mijlociu.
Terorişti cu inteligenţă criminală. Ce denumire penibilă doar pentru a te face să crezi că problema cu care se confruntă autoritățile pentru siguranţa ta e ceva cu greutate.

Unde e inteligenţa într-o conversaţie dintre doi, un “profesor de terorism cu inteligenţă criminală” şi “elevul” său, conversaţie precum:

“În regulă, acum iei o bombă da? Şi o pui în rucsacul tău şi te sui în autobuz şi te auto-detonezi da?”

“De ce trebuie să mă auto-detonez şi nu pot lăsa rucsacul pur şi simplu să bubuie în autobuz?”

“În p..a mea cine e teroristul inteligent aici ha?” 

Să fim serioşi.

Factorul de deteriorare a stării de sănătate numărul 1 în lume.

Ştiți care e factorul numărul 1 de risc ce ameninţă la o deteriorare a stării de sănătate? Obezitatea.

Se spune că ne aflăm în mijlocul unei epidemii de obezitate. O epidemie comparată de specialişti cu marea ciumă din anul 1665! Cum e să povesteşti nepoţilor tăi cândva despre marea epidemie de obezitate din anii 2004-2010?

Bunicule… cum ai reuşit să scapi de această epidemie?

Ohhh.. A fost foarte oribil nepoate!… Erau plăcinte şi fripturi, fast-food-uri peste tot… Greu…”

De ce ne “îmbolnăvim” cu obezitate? E mai comod să stai la rând cu fundul în maşină așteptând la o coadă de alte 15 maşini de dinaintea ta la un DriveIn decât să te dai jos şi să mergi 50 de metrii să comanzi la ghişeu unde nu e nimeni, înăuntru…
În plus, totul e mare, extra, mega. “Vreţi porție mare, vrei meniu large”, “Vă oferim o găleată de fripturi şi litrii de suc pentru încă 3 lei”. Si ştii bine că vrei, ca doar ai loc în burtă pentru că “te-ai neglijat cu mesele din cauza muncii şi trebuie să recuperezi”…

Despre a fi de succes printr-un loc de muncă.

Uneori în viaţă trebuie să şi suferi pentru a avea motivaţia unui succes de mai târziu când creşti, nu trebuie să ai totul de la început. Ideile mari vin din suferinţă. Credeţi că dacă Bill Gates era un tip popular în liceu şi ar fi avut întâlniri amoroase sau escapade sexuale mai exista un Microsoft? E nevoie de multe palme peste cap şi ore încuiat prin vestiare sau piedici pe culoare ca să te motivezi să faci ceva care să le demonstreze altora că vor ajunge să depindă de creaţia ta.

Suntem o ţară bogată prin resurse naturale şi materie intelectuală dar, cu toate acestea, sunt oameni fără casă peste tot. Un cerşetor pe stradă vine şi îţi cere bani, ai vrea să îi dai însă te gândeşti apoi că îi va consuma pe droguri, tutun sau alcool. Apoi, fără să te gândeşti, pe asta îi cheltui tu până la urmă…

Pentru ce judecăm bieţii oameni sărmani? Oamenilor le place să judece persoanele fără casă, de pe stradă. De parcă, dacă le dai nişte bani, vor merge să îi irosească.

Omul acela trăieşte într-o cutie! Ce ai vrea să facă cu banii, să îi economisească şi să îşi cumpere cate o cărămidă să îşi facă o casă?
Să adune banii şi să meargă la magazin să răsfoiască prin rafturi ce CD să îşi cumpere?

Cred că toţi aţi avut tendinţa sau aţi spus măcar vreodată unui astfel de om “De ce nu te angajezi decât să cerşeşti?” Oamenii zic asta mereu celor fără casă, de pe stradă pentru ca pentru ei e mai uşor. Oamenii de pe stradă poartă uneori chiloţii peste pantalonii rupţi, murdari şi mi-e cam greu să cred ca acel om are cv-ul tehnoredactat şi adus la zi pentru un interviu de angajare. Parcă deja vad şi vad o problemă din timpul interviului legat de politica angajatorului cum că chiloţii se poartă pe sub pantaloni.

Nu ştiu dacă e o politică strictă a firmelor dar încercați si veţi vedea ca va apărea scrisă pe undeva dacă mergeţi aşa, cu chiloţii peste pantalonii rupţi sau murdari în prima lună de serviciu, la muncă.

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…