Treceți la conținutul principal

teorie: Chiloţii se poartă pe sub pantaloni

Demonstraţie.

(prin întrebări şi răspunsuri)

De ce nu este marijuana legală?

De ce nu este marijuana legală? Pentru că este o plantă naturală care creşte în noroi.

Știți ce nu consider natural? Bărbaţi în vârstă de 80 de ani cu erecţii. Acest lucru nu potrivit legilor naturii.

Investim milioane de dolari pentru a păstra erecţiile bărbaţilor dar băgăm în puşcării oameni ce consumă plante ce cresc în noroi.

A nu se înţelege că aprob consumul de substanţe ce mimează o realitate fericită prin nefericirea ei. E doar o comparaţie între ce e natural şi ce inventăm pentru “binele nostru”.

Boli şi medicamente.

Drogurile au definiţie asemănătoare cu medicamentele. De multe ori vedem recomandări în a consuma aceste droguri. Nu te poţi uita patru minute la televizor fără a te întreba dacă nu cumva ai cinci boli grave.
Exemplu: Auzi într-o astfel de reclamă întrebarea: “Te trezeşti obosit dimineaţa?” şi te gândeşti automat “Oh, Dumnezeule trebuie să mă gândesc să cumpăr medicamentul pentru că asta am şi eu”… De ce? Pentru că tot în acea reclamă vedem oameni zâmbind, care aleargă pe câmpii sau copii ce ridică zmeie şi înoată în mare. Părerea mea e că boala vine când nu mai faci acestea, nu că trebuie să ajungi să consumi astfel de droguri pentru a face activitățile acestea din nou.

Educaţia din şcoli.

Educaţia din scoli din zilele noastre vizează creşterea încrederii de sine, în a îi face pe copii să simtă ce bine pot ajunge când vor creşte mari, dacă au încredere in ei. Nu îi învaţă nimeni educaţie?
Dacă toţi creştem cu o încredere de sine ridicată şi mândrii de ce am putea ajunge cândva cine va mai dansa în cluburile de striptease? Cine va mai juca în filmele porno la care ne uităm atât de des?

Aceste persoane nu cad din pomi. E nevoie de mulţi părinţi beţivi şi abuzuri pentru a mai putea găsi pe net filme ale unor fete care decid să facă oral unui ţap pentru 50 de dolari.
Dacă dispare asta, la ce mai e bună conexiunea mea la net cu abonament de mare viteză?

Geniile criminale sau terorişti şi inteligenţă criminală.

Sunt iar cuvinte de care te loveşti foarte mult. Auzi des despre terorişti şi inteligenţa criminală care mor în estul mijlociu.
Terorişti cu inteligenţă criminală. Ce denumire penibilă doar pentru a te face să crezi că problema cu care se confruntă autoritățile pentru siguranţa ta e ceva cu greutate.

Unde e inteligenţa într-o conversaţie dintre doi, un “profesor de terorism cu inteligenţă criminală” şi “elevul” său, conversaţie precum:

“În regulă, acum iei o bombă da? Şi o pui în rucsacul tău şi te sui în autobuz şi te auto-detonezi da?”

“De ce trebuie să mă auto-detonez şi nu pot lăsa rucsacul pur şi simplu să bubuie în autobuz?”

“În p..a mea cine e teroristul inteligent aici ha?” 

Să fim serioşi.

Factorul de deteriorare a stării de sănătate numărul 1 în lume.

Ştiți care e factorul numărul 1 de risc ce ameninţă la o deteriorare a stării de sănătate? Obezitatea.

Se spune că ne aflăm în mijlocul unei epidemii de obezitate. O epidemie comparată de specialişti cu marea ciumă din anul 1665! Cum e să povesteşti nepoţilor tăi cândva despre marea epidemie de obezitate din anii 2004-2010?

Bunicule… cum ai reuşit să scapi de această epidemie?

Ohhh.. A fost foarte oribil nepoate!… Erau plăcinte şi fripturi, fast-food-uri peste tot… Greu…”

De ce ne “îmbolnăvim” cu obezitate? E mai comod să stai la rând cu fundul în maşină așteptând la o coadă de alte 15 maşini de dinaintea ta la un DriveIn decât să te dai jos şi să mergi 50 de metrii să comanzi la ghişeu unde nu e nimeni, înăuntru…
În plus, totul e mare, extra, mega. “Vreţi porție mare, vrei meniu large”, “Vă oferim o găleată de fripturi şi litrii de suc pentru încă 3 lei”. Si ştii bine că vrei, ca doar ai loc în burtă pentru că “te-ai neglijat cu mesele din cauza muncii şi trebuie să recuperezi”…

Despre a fi de succes printr-un loc de muncă.

Uneori în viaţă trebuie să şi suferi pentru a avea motivaţia unui succes de mai târziu când creşti, nu trebuie să ai totul de la început. Ideile mari vin din suferinţă. Credeţi că dacă Bill Gates era un tip popular în liceu şi ar fi avut întâlniri amoroase sau escapade sexuale mai exista un Microsoft? E nevoie de multe palme peste cap şi ore încuiat prin vestiare sau piedici pe culoare ca să te motivezi să faci ceva care să le demonstreze altora că vor ajunge să depindă de creaţia ta.

Suntem o ţară bogată prin resurse naturale şi materie intelectuală dar, cu toate acestea, sunt oameni fără casă peste tot. Un cerşetor pe stradă vine şi îţi cere bani, ai vrea să îi dai însă te gândeşti apoi că îi va consuma pe droguri, tutun sau alcool. Apoi, fără să te gândeşti, pe asta îi cheltui tu până la urmă…

Pentru ce judecăm bieţii oameni sărmani? Oamenilor le place să judece persoanele fără casă, de pe stradă. De parcă, dacă le dai nişte bani, vor merge să îi irosească.

Omul acela trăieşte într-o cutie! Ce ai vrea să facă cu banii, să îi economisească şi să îşi cumpere cate o cărămidă să îşi facă o casă?
Să adune banii şi să meargă la magazin să răsfoiască prin rafturi ce CD să îşi cumpere?

Cred că toţi aţi avut tendinţa sau aţi spus măcar vreodată unui astfel de om “De ce nu te angajezi decât să cerşeşti?” Oamenii zic asta mereu celor fără casă, de pe stradă pentru ca pentru ei e mai uşor. Oamenii de pe stradă poartă uneori chiloţii peste pantalonii rupţi, murdari şi mi-e cam greu să cred ca acel om are cv-ul tehnoredactat şi adus la zi pentru un interviu de angajare. Parcă deja vad şi vad o problemă din timpul interviului legat de politica angajatorului cum că chiloţii se poartă pe sub pantaloni.

Nu ştiu dacă e o politică strictă a firmelor dar încercați si veţi vedea ca va apărea scrisă pe undeva dacă mergeţi aşa, cu chiloţii peste pantalonii rupţi sau murdari în prima lună de serviciu, la muncă.

Comentarii

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...

Urletul tăcerii

Uneori stai în întuneric și te gândești la lumina ce ai vrea să o aduci. Alteori stai în întuneric și simți că tot întunericul aduce mai mult întuneric și nu știi dacă întreaga cameră se învârte cu tine sau dacă tot ce nu vezi e o închipuire a ta. Uneori nu știi dacă e corect sau dacă e greșit ce alegi să spui sau ce alegi să faci și de multe ori găsim vinovați sau scuze. Alteori dăm vina pe noi înșine însă rareori învățăm din dialogurile ce le purtăm cu propria minte, cu propria imagine a imaginației noastre... Uneori ai vrea ca o îmbrățișare să schimbe totul însă atingerea devine nedorită căci te leagă mai mult de ace persoană și ți-e frică de durerea ce va crește odată cu numărul de atingeri sau cu nivelul de sensibilitate pe care fiecare atingere atinge în propriul tău trup și suflet. Alteori o atingere aduce la loc pacea dar ascunde răspunsul ce uneori e mai bine să nu vină. Uneori scrii despre oameni și uiți apoi de ce ai scris despre ei sau dacă nu, care a fost exact ...