Dincolo, peste umărul meu, e o altă lume în care alergi și îți pierzi drumul, unde totul devine atât de rece încât și noaptea se simte uscată, uscată până la tortură…
Dincolo de umărul meu e o altă lume spre care privesc prin zidurile ce le-am construit să mă apere de acea lume dar care au devenit zidurile ce mă țin captiv și nu mă lasă să evadez spre lumea de acolo, la un umăr distanță.
Dincolo de umărul meu e o lume în care alții se mânjesc cu noroi și se spală în gropile lor din care nu pot să iasă, gropi ale propriei lor voințe goale. Poate de aceea alții se mânjesc cu noroi, pentru a acoperi propriile făpturi ce nu le mai recunosc nici ei înșiși, pentru a crea o mască ce, deși din noroi, e mai curată decât materialul din care le e construită ființa. Dincolo de umărul meu plouă însă cu dăruirea altora și astfel noroiul se scurge de pe fața acelora mânjiți și umple gropile în care se află și astfel unii oameni se ridică iar spre ceva mai bun. În lumea de dincolo de umărul meu contează să alegi din care categorie vrei să fii.
În lumea de dincolo de umărul meu lumea te ajută să te ridici doar ca să ai de unde cădea mai puternic, mai dureros și cu mai mari sorți de a nu mai putea să aspiri să te mai ridici vreodată. Uneori îți vând visele lor doar ca să poate avea cu ce să îți cumpere sufletul. Tot acolo în acea lume sunt oameni care învață să nu regrete faptul că sunt mai jos decât alții pentru că știu că prin faptele lor bune nu vor fi uitați niciodată, nici măcar de cei ce fac negoț de vieți și suflete.
În lumea de dincolo de umărul meu e cineva care mă ține de mână și îmi arată furtunile argintii de departe, cu străluciri de emerald, furtuni ale amintirilor ce inima mea le-a știut cândva. Tot acolo e și un cântec ce cineva îl cânta cândva. Când toată lumea doarme cineva e treaz și se gândește să viseze la ce e interiorul de dincolo de ochii tăi. Totul e la un umăr distanță de ceea ce poți face cu viața ta.
În lumea de dincolo de umărul meu regii au nevoie de regine, de palate și de toate cele însă regatele le sunt limitate de granițe ale altor regate ce așteaptă să fie botezate de iubire și râsete, de curcubeie ce ca un miraj le promite să devină cele mai minunate. De aici, de dincoace de umărul meu, văd însă cum doar unele regate găsesc cu adevărat frumusețe dăruind râsetele din regatul lor regatului vecin ce are deasupra un minunat curcubeu pentru a distruge bariera dintre ele și naște un regat mai mare care, din iubire și înțelepciune, le va avea acum pe toate, râsetele, curcubeul pe fundamentul iubirii. Uneori, doar înțelegând că cel de alături e mai important decât tine poți zbura, poți deveni mai puternic, cu rost și mai fericit în viață.
În lumea de dincoace de umărul meu e o ușă și multe rafturi pline de cărți și albume acoperite de praf dar în care găsesc uneori comori despre viață.
Aș vrea să îmi scrii ce e în lumea de dincoace și dincolo de umărul tău…
Comentarii