Treceți la conținutul principal

Sunt ceea ce alții văd în mine

De multe cuvinte nu am mai așternut rânduri. De multe timpuri nu am găsit puținul necesar de a fi ceea ce mă face diferit, diferit la fel ca fiecare dintre cei ce sunt în jurul meu.

Azi mi-au trecut gânduri peste alte gânduri în care mă gândeam că sunt ceea ce alții văd în mine.

M-am gândit că sunt indian căci mulți indieni de pe vapor mă văd unul de-al lor și îmi oferă salutari și vorbe și atenții ce alții nu le primesc deși le doresc. Ei cred că le semen, că le sunt aproape și probabil mă port mai deschis cu ei. Dacă sunt indian mi-a venit natural să întreb despre zei și legendele lor, am avut în minte imaginea lui Mogly din Cartea Junglei, mi-am imaginat că o să mă întorc în India să simt aromele, culorile și sălbăticia de acolo deși nu am fost niciodată în India. Tot la fel m-am gândit că sunt și ucrainean, rus pe cât sunt de român.

M-am gândit că sunt marinar deși nu am cunoștințe ample de marinărie pentru că alții mi-au dat un carnet de marinar care să îmi ateste cunoștințele despre mare ce le am în plus față de alții. Sunt marinar pentru că sunt călător pe fruntea mării și un servitor al celor ce văd marea dar care ca și mine sunt săraci în a o păstra minunată și curată așa cum este ea în sinea ei, sine din care toți ne-am născut.

M-am gândit că sunt un om bun pentru că alții văd în mine suport și ajutor deși nu reușesc să văd până la capăt cum îi ajut pe alții. E bine că sunt totuși mai bun decât alții și pot încerca să arat că binele e ceea ce toți putem oferi cu ușurință.

M-am gândit că sunt englez britanic și că am spiritul unui explorator pentru că alții văd în mine abilitățile unuia, dorința de merge în locuri noi și a le primi toată oferta de istorie, toate poveștile de la nașterea lor până la venirea mea ce rămâne marcată prin amintiri și imagini colorate. Ar trebui să fac și poze alb-negru.

Sunt un scriitor de rânduri ce plac unora și asta mă face parte din oamenii care zic frumos sau deschis deși tot ce fac este să vorbesc cu mine însumi în rândurile ce le ofer altora deschiși să le vadă înțelesul.

Sunt un copil deși am 28 de ani pentru că mă joc des și râd către Soare precum micul Nică Creangă ca să îi mulțumesc că mă gâdilă cu razele lui și că mă face să strănut de fiecare dată când ridic ochii spre el. Cred că sunt un foto-sensibil cu zâmbetul pe buze către cauza sensibilității.

Sunt mai multe, sunt și rele printre cele bune, sunt și neutru prin comparație cu măreția altora sau prea mult dar sunt acolo undeva, cândva, atunci când cunosc pe cineva și vrea să îmi scrie…

Nu mă gândesc ce cred despre mine că sunt, sunt de cele mai multe ori doar răspunsul pe care alții îl au când sunt întrebați despre mine, sunt ceea ce alții văd în mine.

3 comentarii

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…