De multe cuvinte nu am mai așternut rânduri. De multe timpuri nu am găsit puținul necesar de a fi ceea ce mă face diferit, diferit la fel ca fiecare dintre cei ce sunt în jurul meu.
Azi mi-au trecut gânduri peste alte gânduri în care mă gândeam că sunt ceea ce alții văd în mine.
M-am gândit că sunt indian căci mulți indieni de pe vapor mă văd unul de-al lor și îmi oferă salutari și vorbe și atenții ce alții nu le primesc deși le doresc. Ei cred că le semen, că le sunt aproape și probabil mă port mai deschis cu ei. Dacă sunt indian mi-a venit natural să întreb despre zei și legendele lor, am avut în minte imaginea lui Mogly din Cartea Junglei, mi-am imaginat că o să mă întorc în India să simt aromele, culorile și sălbăticia de acolo deși nu am fost niciodată în India. Tot la fel m-am gândit că sunt și ucrainean, rus pe cât sunt de român.
M-am gândit că sunt marinar deși nu am cunoștințe ample de marinărie pentru că alții mi-au dat un carnet de marinar care să îmi ateste cunoștințele despre mare ce le am în plus față de alții. Sunt marinar pentru că sunt călător pe fruntea mării și un servitor al celor ce văd marea dar care ca și mine sunt săraci în a o păstra minunată și curată așa cum este ea în sinea ei, sine din care toți ne-am născut.
M-am gândit că sunt un om bun pentru că alții văd în mine suport și ajutor deși nu reușesc să văd până la capăt cum îi ajut pe alții. E bine că sunt totuși mai bun decât alții și pot încerca să arat că binele e ceea ce toți putem oferi cu ușurință.
M-am gândit că sunt englez britanic și că am spiritul unui explorator pentru că alții văd în mine abilitățile unuia, dorința de merge în locuri noi și a le primi toată oferta de istorie, toate poveștile de la nașterea lor până la venirea mea ce rămâne marcată prin amintiri și imagini colorate. Ar trebui să fac și poze alb-negru.
Sunt un scriitor de rânduri ce plac unora și asta mă face parte din oamenii care zic frumos sau deschis deși tot ce fac este să vorbesc cu mine însumi în rândurile ce le ofer altora deschiși să le vadă înțelesul.
Sunt un copil deși am 28 de ani pentru că mă joc des și râd către Soare precum micul Nică Creangă ca să îi mulțumesc că mă gâdilă cu razele lui și că mă face să strănut de fiecare dată când ridic ochii spre el. Cred că sunt un foto-sensibil cu zâmbetul pe buze către cauza sensibilității.
Sunt mai multe, sunt și rele printre cele bune, sunt și neutru prin comparație cu măreția altora sau prea mult dar sunt acolo undeva, cândva, atunci când cunosc pe cineva și vrea să îmi scrie…
Nu mă gândesc ce cred despre mine că sunt, sunt de cele mai multe ori doar răspunsul pe care alții îl au când sunt întrebați despre mine, sunt ceea ce alții văd în mine.
Comentarii