Atunci când cineva e tot ce poți ști, atunci când totul e rostul tău căci cineva a dat un sens vieții tale, atunci când regreți decât că nu a fost mai mult timp, atunci totul e logic.
E logic să stai în fața unui mormânt și să continui să vorbești celui ce doarme despre tot ce în urma-i se întâmplă, acasă, despre cei ce sunt bucăți de suflet de voi împreună create…
Tot atunci e natural să îi spui celui ce doarme acolo jos simplu ”Dacă ai nevoie de mine sau de ceva, sunt mereu aproape, în continuare…”
Precum cai albi ce aleargă dinspre mare spre tine, precum vise alunecate din basme și atingeri de tot ce e mai cald și mai moale, precum șoaptele ce din buze îndrăgostite se culcă peste pielea ce se alintă precum în zilele ce cu nori sau cu soare te-au bucurat căci adormeai în brațele sale ce erau casa ta toată, totul devine elegant precum puful cel moale, precum hainele ce i le purtai ca să îi simți mirosul prea drag, precum genele-i ce i le adorai să le vezi căzând peste privirea ce îți completa aerul ce te ținea în viață.
E o scrisoare să știi că te am în inimă încă chiar de ani au trecut și, oftând uneori, aștept să te revăd cu tot ceea sunt…
Comentarii