Treceți la conținutul principal

Prima trecere peste Cercul Arctic

Oriunde-e-dragoste,-acolo-sunt-si-eu..

Prima amintire ce va fi învăluită de timp și prefăcută în alte emoții.

Am trecut dincolo de Cercul Arctic înconjurat de munți înveliți de zăpadă, de brazi cam goi dar colorați în nuanțe de munte, de oceanul prea rece, de vântul și norii prea gri violeți.

Minute întregi de așteptare cu rost sub zâmbetul și privirea căpitanului ce avea grijă să nu îmi fie prea frig. Mai cald decât m-am așteptat datorită unui zid de calzi oameni, la fel pentru prima oară și ei traversând o linie nevăzută dar plină de mare încărcătură de suflet.

Peisajul mi-a părut puțin rupt din fantastice filme și totul fantastic a fost prea real în acele câteva clipe unice cât a durat să îmbrățișez aventura de a explora cu mintea și totul Antarctica!

Cu câteva minute de timp și minute pe hartă distanță de linia invizibilă a Cercului Arctic o mică insulă anunță momentul trecerii prin două elemente, ambele sufletești, un far alb ce vine să aducă lumina celor ce caută și un glob de bronz, o statuie ce e copie a marelui glob din Capul de Nord (North Cape). Un simplu dar maiestuos glob, văzut de mii de oameni, încărcat de mesaje nescrise cum ar fi că la un moment dat toți avem locul nostru undeva așezați, fie că suntem încă pe drum în a ne descoperi drumul…

Momentul trecerii, un singur moment, imposibil de măsurat, a fost susținut de strigătul puternic al vaporului, două salve ce au eliberat strigătele captive de emoție din mine, din noi toți ce am fost acolo.

Nu e nevoie de mai multe cuvinte pentru a putea marca în mine acest prim unic moment.

Copil și om mare sunt toate deodată fericit că am avut norocul acestei amintiri prinsă în aventură… Copil am fost și eu, copii am fost toți câteva minute când am luat jocul lui Richard, vestitorul vaporului, ce ne-a păcălit spunându-ne că tradiția cere ca după trecerea liniei cercului Arctic trebuie să ne întoarcem spre stânga, lucru ce l-au făcut zeci de oameni, să strângem bărbătește mâna celui din stânga noastră, lucru ce l-au făcut toți și să le zicem cu tărie apoi tuturor celor din stânga noastră ”Fac cinste cu o băutură!”… Toți am izbucnit in hohote de râs căci a face cinste zecilor de oameni și a fi cinstit de ceilalți din dreapta ta ar fi însemnat o adevărată și mai amețitoare aventură…

Totul e acum o imagine în mintea mea și un zâmbet pe colțul buzelor pentru care sunt fericit că am avut ocazia să o savurez…

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…