Singur, spectator al unui spectacol pe a cărei scenă am fost actor.
Alături de apă, mi-am imaginat altceva decât va urma să fi fost şi, după strângerea de mână, mi-au tremurat picioarele şi trupul întreg pe podul ce se legăna sub paşii sincronizaţi doar pe final.
Neaşezat pe locul unde era să fi şezut pentru ca sufletul să şi-l fi tras, am călătorit spre pietrele puse cândva de străini pentru a sta cu spatele la apă şi cu privirea fixată de sub cozorocul ce mi-ar fi atins nasul.
Am fost străin de semnele ce mi le făceau câinii şi copacii din preajmă pentru că tot ce mă ocrotea era soarele ce fugea ascuns printre nori.
Îmbrăcat într-o singură culoare cu ale sale nuanţe am fost venit de sub o stâncă unde m-am pierdut precum un fotbalist fără ale sale mituri ireale.
Drumeţ apoi spre o bancă aşezată cu faţa spre lac am stat de data aceasta pe partea stângă pentru a putea spune că am înconjurat omul ce trebuie ocolit pentru a fi în faţa lui.
Cu ton de voce schimbat şi cu clipe puţine de tăcere stranie promisă am trecut prin două ore când nimic nou nu a fost decât pentru a fi nemaiîntâlnit.
Prea mic într-un mod mai înalt, din două jumătăţi diferite acum de ce le-a legat în trecut, cu verde în cafeniul ochilor, cu albastrul cerului de la ochi trecând spre cămaşa udată de soarele întemniţat de negrul pielii date jos apoi, cu chip ce nu exprimă nimic din gândurile ce se arătau atât de expresive pe zâmbetul copilăresc, cu o mână prea grea sub lovitura fragilă a datului de mână la final.
Azi a fost prima zi din a doua zi a săptămânii, zi cu un pariu câştigat de cel ce a pierdut nu timpul…
Comentarii