Treceți la conținutul principal

Gandurile unui nebun violent. Prieten si timp. Iasi si eu. Romania si tu.

de ce ma defineste verbul "a vrea"??? poate pentru ca nu am nimic... poate pentru ca nu am reusit sa am nimic... poate pentru ca e puternic....de ce sunt obsedat de trei puncte... poate pentru ca am lasat totul in suspensie...poate pentru ca imi e frica sa imi termin sirul gandurilor...poate pur si simplu pentru ca vreau sa-mi descriu in scris bataile inimii...te-am mai intrebat de ce te urasc...nu vrei sa-mi raspunzi...poate pentru ca iti e frica...iti e frica ca poate voi rabufni odata... poate voi stoarce ultima picatura deja putreda de omenie din mine pentru a te spala cu ea...pentru a o scuipa in batista cu care iti stergi gandurile de la temple...si a ti-o tranti asa cu scarba in fata..

vreau sa te sufoc cu ultimul meu dram de bun simt...vreau sa mori in chinurile prostiei in care te scalzi...vreau sa accepti ca am fost nu bun...ca am fost cel mai bun...ca ai stiut...ca ai fugit de mine...ca ai stat in umbra mea preferand sa ma tragi in spate...vreau sa te milogesti...asa cum cereai cu ignoranta in voce mereu acelasi ritm imbecil de melodie...vreau sa vad cum cauti salvarea prin pantalonasii roz...vreau sa ma uit la tine cum incerci sa-ti justifici cartierismul...vreau sa-ti scot ochii cu care faceai atunci pe criticul...vreau sa-ti pui la conservat metoda de regres individual...

vreau sa-ti sparg gura cu care te jucai de-a marea artista sau moftul de a face pe intelectualul in devenire...vreau sa fiti toti acest tu...sa va termin din prima...vreau sa ma rogi sa te las sa traiesti in cacatul in care oricum erai si pana acum...vreau sa te las gandacilor...asa androgin...impocrit... retardat...prost...asa cum te-am cunoscut intr-o noapte de mai...desi erai asa dintodeauna...erai om...unul normal...iar eu...in caz ca ai uitat...URASC NORMALITATEA!!! URASC MONOTONIA!!!! urasc ca trebuie sa o practic pentru tine...si urasc ca e filosofia ta de viata...nu pentru ca vrei...pentru ca nici macar nu vezi ca o aplici...poate visez prea mult la rolul meu de vindicator...poate imi placea prea mult idea super eroului care ucide fara sa intrebe...

...ai murit...poate...poate si iar poate...poate folosesc prea mult "poate"...sunt nesigur...pe mine...pe gandurile mele...sunt singur...ma hranesc cu idea ca odata prins intre mine si groapa tot vei calca gresit...si vei ramane in sfarsit ingropat acolo...tu...prostia ta...ignoranta cu care te parfumai la cur...prefacatoria din care iti castigai personalitatea ce o aveai ca simplu cuvant de vocabular... te urasc pe tine...va urasc pe toti...ma iubesc doar pe mine...pentru un singur motiv...ca incerc sa ma conving sa va urasc pe toti!!!! asculta vama veche...fii la moda...pentru ca poate maine nu va mai exista pentru tine...

ti-am zis cum vei muri? parca da...

Desi citesti asta, nu e pentru tine.

Etichete:

Comentarii

Anonim a spus…
am mai scris odata da nu stiu ce am facut ..am gasit cautand...(pleonasm?). am cautat cuvantul ura si nu pentru ca aveam nevoie pentru un eseu pentru bac la romana( asta vroiam sa mint acum cateva secunde), pur si simplu ca m-a enervat cineva si simteam ceva care ma rugam sa nu fie rezolutia urii, de fapt acum ma eliberez ...nu defapt m-ai eliberat tu deja...si mie imi plac trei "punctele" si sa nu crezi ca esti nesigur pur si simplu tu iubesti cuvintele si vrei sa le prelungesti starea,..pur si simplu imi vine sa te sun si sa te cunosc asa cum esti parca asa de aproape de mine, de fapt stiu ca mi-e rusine, lene si mi-e un orgoliu ...fiindca nu fac asta niciodata..de fapt nu stiu de ce mai folosesc cuvantul "de fapt" ,ori ca il iubesc si pe el , ori sa nu zici ca ma iau dupa tine cu ..poate ...intr-un cuvant multumesc!
7 mai 2008 la 23:45
Unknown a spus…
Ioana, multumesc si eu. Nu stiu pentru ce ai putea multumi, si nu stiu daca am vreun drept sa iti zic sa nu te iei dupa mine. Foloseste fiecare cuvant din tine pentru a face ceva ce nu si facut pana acum, si poate cumva, reusesti sa ma cunosti :P
11 mai 2008 la 18:46
Anonim a spus…
Ne urasti pe toti pt ca pur si simplu nu-ti gasesti locul intr-o societate invelita in meschinarie, frivolitate si superficialitate...esti mult prea profund si ucis de atatea ori de rutina ce ne inconjoara pe majoritatea..cauta, uita-te imprejur! nu toti suntem la fel, chiar daca minoritatea se supune majoritatii. pe curand! cip...
3 septembrie 2008 la 14:46
Adrian a spus…
denis , denis ...
29 aprilie 2009 la 12:35
Trimiteți un comentariu

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul

Soarele e o lacrimă de înger

Soarele se va prăbuşi de pe obrazul cerului albastru, din albastrul la care au privit ochii unui înger… Soarele se va prăbuşi de pe cer, rănit şi sângerând, şi nimeni nu îl va vedea pentru a-i prinde căderea şi a îi face căderea mai uşoară şi impactul cu nimicul mai moale spre a nu se sparge în mii de bucăţi. Acoperă-mi ochii şi urechile şi spune-mi că nu, soarele nu poate cădea din ceruri dacă despărţirea ne leagă  precum lacrimile ce cad dezlegate de ochii cu gene prea negre, negre precum cerul unei nopţi pe al cărui negru stelele sunt în stare de şoc… Stelele plâng după soare, după el, cel ce le face să aibă lumină în ochii acum stinşi ai unui înger ce nu mai vede încotro să zboare, pe cine să protejeze… Lacrimile unui înger se scufundă acum în buzele unui copil ce descoperă universul iubirii cu primii săi paşi, paşi făcuţi cu inima prea deschisă în drumul lui spre a deveni un bărbat, bărbat căutând cuvintele “a fi acolo, zid de apărare pentru jumătatea sufletului său…”. ...
5 comentarii
Citeşte tot articolul

Dincolo, peste umărul meu

Dincolo, peste umărul meu, e o altă lume în care alergi și îți pierzi drumul, unde totul devine atât de rece încât și noaptea se simte uscată, uscată până la tortură… Dincolo de umărul meu e o altă lume spre care privesc prin zidurile ce le-am construit să mă apere de acea lume dar care au devenit zidurile ce mă țin captiv și nu mă lasă să evadez spre lumea de acolo, la un umăr distanță. Dincolo de umărul meu e o lume în care alții se mânjesc cu noroi și se spală în gropile lor din care nu pot să iasă, gropi ale propriei lor voințe goale. Poate de aceea alții se mânjesc cu noroi, pentru a acoperi propriile făpturi ce nu le mai recunosc nici ei înșiși, pentru a crea o mască ce, deși din noroi, e mai curată decât materialul din care le e construită ființa. Dincolo de umărul meu plouă însă cu dăruirea altora și astfel noroiul se scurge de pe fața acelora mânjiți și umple gropile în care se află și astfel unii oameni se ridică iar spre ceva mai bun. În lumea de dincolo de umărul meu cont...
7 comentarii
Citeşte tot articolul