Treceți la conținutul principal

Gandurile unui nebun violent. Prieten si timp. Iasi si eu. Romania si tu.

de ce ma defineste verbul "a vrea"??? poate pentru ca nu am nimic... poate pentru ca nu am reusit sa am nimic... poate pentru ca e puternic....de ce sunt obsedat de trei puncte... poate pentru ca am lasat totul in suspensie...poate pentru ca imi e frica sa imi termin sirul gandurilor...poate pur si simplu pentru ca vreau sa-mi descriu in scris bataile inimii...te-am mai intrebat de ce te urasc...nu vrei sa-mi raspunzi...poate pentru ca iti e frica...iti e frica ca poate voi rabufni odata... poate voi stoarce ultima picatura deja putreda de omenie din mine pentru a te spala cu ea...pentru a o scuipa in batista cu care iti stergi gandurile de la temple...si a ti-o tranti asa cu scarba in fata..

vreau sa te sufoc cu ultimul meu dram de bun simt...vreau sa mori in chinurile prostiei in care te scalzi...vreau sa accepti ca am fost nu bun...ca am fost cel mai bun...ca ai stiut...ca ai fugit de mine...ca ai stat in umbra mea preferand sa ma tragi in spate...vreau sa te milogesti...asa cum cereai cu ignoranta in voce mereu acelasi ritm imbecil de melodie...vreau sa vad cum cauti salvarea prin pantalonasii roz...vreau sa ma uit la tine cum incerci sa-ti justifici cartierismul...vreau sa-ti scot ochii cu care faceai atunci pe criticul...vreau sa-ti pui la conservat metoda de regres individual...

vreau sa-ti sparg gura cu care te jucai de-a marea artista sau moftul de a face pe intelectualul in devenire...vreau sa fiti toti acest tu...sa va termin din prima...vreau sa ma rogi sa te las sa traiesti in cacatul in care oricum erai si pana acum...vreau sa te las gandacilor...asa androgin...impocrit... retardat...prost...asa cum te-am cunoscut intr-o noapte de mai...desi erai asa dintodeauna...erai om...unul normal...iar eu...in caz ca ai uitat...URASC NORMALITATEA!!! URASC MONOTONIA!!!! urasc ca trebuie sa o practic pentru tine...si urasc ca e filosofia ta de viata...nu pentru ca vrei...pentru ca nici macar nu vezi ca o aplici...poate visez prea mult la rolul meu de vindicator...poate imi placea prea mult idea super eroului care ucide fara sa intrebe...

...ai murit...poate...poate si iar poate...poate folosesc prea mult "poate"...sunt nesigur...pe mine...pe gandurile mele...sunt singur...ma hranesc cu idea ca odata prins intre mine si groapa tot vei calca gresit...si vei ramane in sfarsit ingropat acolo...tu...prostia ta...ignoranta cu care te parfumai la cur...prefacatoria din care iti castigai personalitatea ce o aveai ca simplu cuvant de vocabular... te urasc pe tine...va urasc pe toti...ma iubesc doar pe mine...pentru un singur motiv...ca incerc sa ma conving sa va urasc pe toti!!!! asculta vama veche...fii la moda...pentru ca poate maine nu va mai exista pentru tine...

ti-am zis cum vei muri? parca da...

Desi citesti asta, nu e pentru tine.

4 comentarii

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…