Treceți la conținutul principal

Inger cu masca...

Nota videoclipului e optimista. E dinamic fata de ceea ce stii tu, de ceea ce stim noi, insa in sinea ta deja stii ca e o poveste trista, adevarata. Stii deja ca suntem in aceasi situatie, te iubesc si stii ca va fi asa pentru cat va fi sa fie si stii ca nu te mint iubire... Te astept in fiecare zi mai aproape. Dar stii si asta. Stii tot ce se poate despre mine, mai putin chinul ce niciodata nu ti l-am aratat ca ma sfasie cu fiecare clipa intre 2 semne de viata care mi le dai si zilele prea lungi si prea multe la numar intre 2 revederi... Dar nu pot face nimic si stii si asta. :(((((((((((((((
Iti placea Moni-K... sunt versuri din cantecul ce il ascult acum... Ai regretat vreodata ca ai renuntat La cel pe care intreaga viata l-ai asteptat? Ai regretat vreodata ca nu l-ai iertat Si l-ai lasat sa plece chiar de n-a meritat? Ai sa-ntelegi candva cat ai gresit si nu vei afla, Cum te-a iubit si atunci vei... regreta...
Te-am imbratisat nopti intregi, Iar acum te prefaci ca nu-ntelegi, Cand pe strada ne vom reintalni, Am sa te evit n-am sa te pot privi. Din bucurii si din tristeti, Din tot ce-a fost sa nu regreti... ...am sa te uit desi imi lipsesti Dar n-am sa uit cum e cand iubesti... Ai sa-ntelegi candva cat ai gresit si nu vei afla Cum te-a iubit si atunci vei... regreta... Barbatii...iti vor spune multe,ca,te iubesc si cum si cat Iti vor spune mai frumos ca mine,insa, Nu te vor iubi atat. Ai sa-ntelegi candva cat ai gresit si nu vei afla Cum te-a iubit si atunci vei... regreta... Sunt doar verusi... doar unele sunt adevarate acum... E de bine si va fi bine pentru ca asa mi-ai promis...

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

Soarele e o lacrimă de înger

Soarele se va prăbuşi de pe obrazul cerului albastru, din albastrul la care au privit ochii unui înger… Soarele se va prăbuşi de pe cer, rănit şi sângerând, şi nimeni nu îl va vedea pentru a-i prinde căderea şi a îi face căderea mai uşoară şi impactul cu nimicul mai moale spre a nu se sparge în mii de bucăţi. Acoperă-mi ochii şi urechile şi spune-mi că nu, soarele nu poate cădea din ceruri dacă despărţirea ne leagă  precum lacrimile ce cad dezlegate de ochii cu gene prea negre, negre precum cerul unei nopţi pe al cărui negru stelele sunt în stare de şoc… Stelele plâng după soare, după el, cel ce le face să aibă lumină în ochii acum stinşi ai unui înger ce nu mai vede încotro să zboare, pe cine să protejeze… Lacrimile unui înger se scufundă acum în buzele unui copil ce descoperă universul iubirii cu primii săi paşi, paşi făcuţi cu inima prea deschisă în drumul lui spre a deveni un bărbat, bărbat căutând cuvintele “a fi acolo, zid de apărare pentru jumătatea sufletului său…”. ...

Dincolo, peste umărul meu

Dincolo, peste umărul meu, e o altă lume în care alergi și îți pierzi drumul, unde totul devine atât de rece încât și noaptea se simte uscată, uscată până la tortură… Dincolo de umărul meu e o altă lume spre care privesc prin zidurile ce le-am construit să mă apere de acea lume dar care au devenit zidurile ce mă țin captiv și nu mă lasă să evadez spre lumea de acolo, la un umăr distanță. Dincolo de umărul meu e o lume în care alții se mânjesc cu noroi și se spală în gropile lor din care nu pot să iasă, gropi ale propriei lor voințe goale. Poate de aceea alții se mânjesc cu noroi, pentru a acoperi propriile făpturi ce nu le mai recunosc nici ei înșiși, pentru a crea o mască ce, deși din noroi, e mai curată decât materialul din care le e construită ființa. Dincolo de umărul meu plouă însă cu dăruirea altora și astfel noroiul se scurge de pe fața acelora mânjiți și umple gropile în care se află și astfel unii oameni se ridică iar spre ceva mai bun. În lumea de dincolo de umărul meu cont...