Treceți la conținutul principal

Mulți ani de multe ori mai mulți

Am numărat acum în gând.

Am început să număr în ritm normal dar pe măsură ce mă întorceam în timp am fost cuprins de surpriza numărului de final… Se împlinesc 10 ani, atât de mulți ani mi se par, de când am plecat pe drumul ce mă ducea la Iași, spre facultate și spre oameni care vor fi mereu, cu mare onoare din partea mea către ei și în cel mai sincer mod, unii din cei mai importanți oameni din viața mea…

Atât de multe amintiri cu bune și rele, cu multe zâmbete dar și cu lacrimi, cu uniri de destine, cu conducere pe ultimul drum al unei a treia bunici a mea, cu botezuri și cu sărbători frumoase, cu grija maternă și bunătatea uneia din foarte puținele doamne din viața mea.  Nu am acum cuvinte să exprim nodul din gât, să exprim ghemul de emoții ce împreună cu dorul de ea nu mă lasă să îi reamintesc exact cât de dragă încă îmi e, cât îmi doresc uneori de aici de pe mare să fac mai mult, să întorc timpul pe care l-am irosit și nu am ridicat telefonul să trimit un mesaj să verific ce mai face, să îi aud vocea și accentul atât de plăcut, să îi aduc din nou promisiunea că în acest sfârșit de an o voi vizita…

Doamna Gleja Augustina, femeie cu suflet din Iași, este sărbătorită în mintea și inima mea acum, este ziua dumneaei și vreau să știe că toată această zi este în mintea și inima mea dedicată ei, că îi urez mai mulți ani decât își poate imagina și că toate razele de soare, cu ce aduc ele mai mult pe lume, viață, căldură, lumină, i le dedic…

Am scris despre doamne întâi, așa cum se cade…

Acum despre un domn. E bunicul meu și vreau să îi zic, pentru prima dată de când m-am născut, de mai bine de 28 de ani, ceea ce aș fi vrut să știe de mai de mult. Îl iubesc. Pentru multe. Pentru că mi-a dus grija de multe ori, pentru că mi-a ținut apărarea de multe ori când eram copil atunci când simțeam că nu pot duce singur anumite emoții, pentru că a știut să îmi explice mereu calm ceea ce îi ceream (prin cuvinte sau fără) să îmi explice, pentru că a lucrat lângă mine temele practice, mecanice la care nu sunt prea bun nici acum, că mi-a dat sfaturi așa cum a știut el mai bine, prin povești din copilăria lui, să îi mulțumesc că a ales să facă toate acestea fără a îmi fi bunic de sânge. Vreau să știe că pentru mine e singurul bunic din partea tatei pe care l-am cunoscut și va fi singurul bunic din această parte a familiei pe care îl voi considera mereu adevăratul meu bunic.

Este ziua lui pe 8 august și, din fostul Leningrad, marele Sankt Petersburg mă gândesc la el și îi urez la fel de mulți ani și de acum înainte, mulți și atâția câți poate duce cu seninătate și cu bucurie. Să ne revedem cu bine Abi și să bem un pahar de vodcă așa cum de multe ori doar am glumit…

Este unul din cele mai importante articole pe care le-am scris și cu mai multă emoție decât mă așteptam. Nu e în stilul cu care mulți s-au obișnuit pentru că de data aceasta cuvintele nu le-am găsit suficiente. E însă un articol la fel de sincer ca întotdeauna.

La mulți ani din nou dragii mei, Denis Ciumbargi.

3 comentarii

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…