Treceți la conținutul principal

Mulți ani de multe ori mai mulți

Am numărat acum în gând.

Am început să număr în ritm normal dar pe măsură ce mă întorceam în timp am fost cuprins de surpriza numărului de final… Se împlinesc 10 ani, atât de mulți ani mi se par, de când am plecat pe drumul ce mă ducea la Iași, spre facultate și spre oameni care vor fi mereu, cu mare onoare din partea mea către ei și în cel mai sincer mod, unii din cei mai importanți oameni din viața mea…

Atât de multe amintiri cu bune și rele, cu multe zâmbete dar și cu lacrimi, cu uniri de destine, cu conducere pe ultimul drum al unei a treia bunici a mea, cu botezuri și cu sărbători frumoase, cu grija maternă și bunătatea uneia din foarte puținele doamne din viața mea.  Nu am acum cuvinte să exprim nodul din gât, să exprim ghemul de emoții ce împreună cu dorul de ea nu mă lasă să îi reamintesc exact cât de dragă încă îmi e, cât îmi doresc uneori de aici de pe mare să fac mai mult, să întorc timpul pe care l-am irosit și nu am ridicat telefonul să trimit un mesaj să verific ce mai face, să îi aud vocea și accentul atât de plăcut, să îi aduc din nou promisiunea că în acest sfârșit de an o voi vizita…

Doamna Gleja Augustina, femeie cu suflet din Iași, este sărbătorită în mintea și inima mea acum, este ziua dumneaei și vreau să știe că toată această zi este în mintea și inima mea dedicată ei, că îi urez mai mulți ani decât își poate imagina și că toate razele de soare, cu ce aduc ele mai mult pe lume, viață, căldură, lumină, i le dedic…

Am scris despre doamne întâi, așa cum se cade…

Acum despre un domn. E bunicul meu și vreau să îi zic, pentru prima dată de când m-am născut, de mai bine de 28 de ani, ceea ce aș fi vrut să știe de mai de mult. Îl iubesc. Pentru multe. Pentru că mi-a dus grija de multe ori, pentru că mi-a ținut apărarea de multe ori când eram copil atunci când simțeam că nu pot duce singur anumite emoții, pentru că a știut să îmi explice mereu calm ceea ce îi ceream (prin cuvinte sau fără) să îmi explice, pentru că a lucrat lângă mine temele practice, mecanice la care nu sunt prea bun nici acum, că mi-a dat sfaturi așa cum a știut el mai bine, prin povești din copilăria lui, să îi mulțumesc că a ales să facă toate acestea fără a îmi fi bunic de sânge. Vreau să știe că pentru mine e singurul bunic din partea tatei pe care l-am cunoscut și va fi singurul bunic din această parte a familiei pe care îl voi considera mereu adevăratul meu bunic.

Este ziua lui pe 8 august și, din fostul Leningrad, marele Sankt Petersburg mă gândesc la el și îi urez la fel de mulți ani și de acum înainte, mulți și atâția câți poate duce cu seninătate și cu bucurie. Să ne revedem cu bine Abi și să bem un pahar de vodcă așa cum de multe ori doar am glumit…

Este unul din cele mai importante articole pe care le-am scris și cu mai multă emoție decât mă așteptam. Nu e în stilul cu care mulți s-au obișnuit pentru că de data aceasta cuvintele nu le-am găsit suficiente. E însă un articol la fel de sincer ca întotdeauna.

La mulți ani din nou dragii mei, Denis Ciumbargi.

Comentarii

flavius a spus…
sincer ca intotdeauna...la multi ani cu caldura le urez si eu chiar daca nu ne cunoastem....cuvintele din suflet sun adesea cele care ne fac sa fim oameni...:D
Radu a spus…
:) cuvintele se transforma in amintiri... e suficient sa pronunti o singura propopozitie, un singur nume si mii de amintiri iti trec prin minte.
Sentimentele trec dincolo de ecran chiar daca nu toate aminitirile s'au transformat in cuvinte...

am lacrimat ca si cum ar fi fost amintirile mele.
Anonim a spus…
Mesaj frumos despre Blogger: "Oriunde e dragoste, acolo sunt şi eu..." - Trimiteti un comentariu. Sunt foarte impresionat de timp şi efort le-aţi pus în scris această poveste . Eu va voi da un link de pe blog-ul meu de social media . Toate cele bune !

Postări populare

A oferi din ceea ce ne aduce fericire

“ A oferi ”. Acesta este modul prin care încă de la început micul nostru blog a reuşit să se transforme dintr-o simplă carte de gânduri într-o casă unde firavele gânduri îşi pot întâmpina cititorii. Numărul celor ce deschid uşa către lumea acestui blog a crescut, creşte odată cu timpul şi astfel, am ajuns la momentul în care putem încerca să combinăm utilul cu bucuria de a oferi mai departe la rândul nostru, altora. Oferim posibilitatea ca dumneavoastră să puteţi pune însemnele paginii dumneavoastre web, a afacerii dumneavoastre, a produsului pe care imaginaţia dumneavoastră l-a creat pe un spaţiu pe care îl punem la dispoziţie spre închiriere. Puteţi pune chiar imaginea dumneavoastră… Facem acest lucru pentru a sprijini o fundaţie, “ Şansă pentru Şansă ” pe numele ei, ce încearcă să construiască proiecte dedicate persoanelor diagnosticate cu cancer sau leucemie din România. Sumele obţinute din această închiriere a spaţiului web pe care îl oferim ca platformă publicitară

Gandurile unui nebun violent. Prieten si timp. Iasi si eu. Romania si tu.

de ce ma defineste verbul "a vrea"??? poate pentru ca nu am nimic... poate pentru ca nu am reusit sa am nimic... poate pentru ca e puternic....de ce sunt obsedat de trei puncte... poate pentru ca am lasat totul in suspensie...poate pentru ca imi e frica sa imi termin sirul gandurilor...poate pur si simplu pentru ca vreau sa-mi descriu in scris bataile inimii...te-am mai intrebat de ce te urasc...nu vrei sa-mi raspunzi...poate pentru ca iti e frica...iti e frica ca poate voi rabufni odata... poate voi stoarce ultima picatura deja putreda de omenie din mine pentru a te spala cu ea...pentru a o scuipa in batista cu care iti stergi gandurile de la temple...si a ti-o tranti asa cu scarba in fata.. vreau sa te sufoc cu ultimul meu dram de bun simt...vreau sa mori in chinurile prostiei in care te scalzi...vreau sa accepti ca am fost nu bun...ca am fost cel mai bun...ca ai stiut...ca ai fugit de mine...ca ai stat in umbra mea preferand sa ma tragi in spate...vreau sa te milogesti

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii