Treceți la conținutul principal

Mă împiedic de viaţă

Sunt poveşti în care până şi singurătatea se simte singură. Pentru mine este adevăr în multe zile…

Aş vrea să citească cândva despre modul în care mă lasă în viaţă şi cum de fiecare dată simt fie că pot trece peste toate sau cum mă închid mai mult în mine urând şi mai mult faptul că nu pot da mai mult şi bun, altora, retezate fiindu-mi membrele şi gândurile, dorinţele de a vedea binele sau de a respira.

Urât de la naştere şi creat din obligaţie şi de gura lumii, cu alte vise pe care propria-i neputinţa de a le împlini le-a transferat în mine şi atât de puţine de vorbe de bine încât se numără pe petalele unei flori ce se usucă şi ea de jale.

Dat afară din inima lui, dacă am fost vreodată acolo cu adevărat şi mânjit cu vorbe de alungare, cu voce mai niciodată la un ton normal ci mai mereu aproape de înjurături şi alte şi alte terfeliri umane, îndepărtări de locul ce ar trebui de cele mai multe ori să îmi fie casă.

Dorinţa de mă vedea în inexistenţă şi urări să mă scufund sub pământ în moartea a tot ce nu cunoaşte că am dat sau dau sau aş mai putea da altora…

Mă simt blestemat şi călcat mereu de umbra lui ce nu ştie decât să strivească pentru că nu ştie să socializeze în alt mod şi nimic din ce ar fi azi altfel decât ar fi fi fost pe vremea lui nu e bun, nu e adevărat şi merită distrus iar eu sunt din azi, nu sunt un animal supus poftei lui de a mă perinda prin praf, să ascult orbeşte despre cum ştie el tot şi totuşi abia leagă câteva cuvinte înţelepte, cu greu, chiar de viaţa i-ar depinde de asta. Oameni veniţi să îl ajute pentru el e doar ceva normal, o obligaţie a celor din jur faţa de el, stăpânul cunoaşterii a tot ce poate şti un om fără ştiinţă.

Violenţa emoţională se amestecă cu violenţa ajunsă până la sângele meu şi al mamei mele, la impotenţă de masculinitate şi tot ce simt după ce îi arăt că e doar un biet sărman ce devine patetic faţă de el însuşi este doar dezgust faţă de mine pentru că ajung să îi răspund la fel cum el a ştiut să vorbească, trivial şi degeaba. Mi-e silă să fiu o oglindă a sa pentru a reduce la tăcere momentană lumina de la focul ce ar trebui să o aducă membrilor unei familii pentru că doar în acea beznă el se simte bine şi simte că are un rost în viaţă.

E tatăl meu conform sângelui si certificatului de naştere.

E cel ce m-a lăsat fără un tată, fără speranţă, fără iubire, fără glorie, fără un final fericit.

E greu de cele mai multe ori pentru că singur, nu ştiu să îmi scriu povestea mai departe…

2 comentarii

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…