E un “La mulţi ani!” târziu spus pentru voi, Gabriela C. şi Vali O.
Linişte…
Linişte deasupra cerului astăzi, linişte sub straturile de frunze ce se aşează la somn, pe firele de pământ, asfalt şi iarbă, frunze ce sunt grele de atâta soare adunat în ele…
Deasupra cerului, ieri, am găsit uşor neliniştit un zefir, stea gânditoare pe cerul nopţii…
Acelei stele i-am scris despre liniştea fericită a toamnei mele, astfel:
“Toamna aduce multa căldură...
Pentru mine nu e decât puterea de a trage concluzii... E un mod în care, oriunde mă plimb, în zilele când soarele se mai arată după nori, e o ocazie să văd cum totul ia culoarea căldurii... E ca şi cum tot ce a fost adunat vara ca raze de soare se dă mai departe pământului (căderea frunzelor)…
Şi în Herăstrău de exemplu, mai apar mici boboci de flori care se încăpăţânează să mai iasă la iveală pentru a da şi culoarea lor toamnei, sau, veveriţele ce fac mormane de frunze şi se aruncă sau se joacă pe sub ele oferind jocul lor mişcărilor toamnei... Le-am urmărit de multe ori...
Lacul e liniştit...
E frumoasă toamna şi pentru că serile vin mai repede şi te pregătesc pentru culori mai multe, ale localurilor care trebuie să îşi deschidă mai devreme becurile pentru clienţii lor şi unde, prin geamurile mari, vezi lumea mai îmbujorată...”
Pentru mine e frumoasă toamna şi pentru culorile arămii, reflexe de rubin şi Soare ale unor oameni ce adună acum toamna încă un an la vârsta lor, în acelaşi anotimp în care i-am cunoscut, cândva pe băncile ultimei şcoli.
E frumoasă toamna când te gândeşti cu dor că au zburat două toamne de la ultima rază de soare strânsă la piept lângă omul ce ţi-a fost poate două primăveri şi două veri, iubire…
E o frumoasă toamnă anul acesta dacă ştii să o priveşti frumos şi e o toamnă în care, după mulţi ani îţi poţi oferi singur, singură cadou căldura adunată din Soare… Apleacă-te şi culege o frunză astăzi, cadou doar pentru tine…
Comentarii
E frumoasa toamna asta... si totusi, si totusi este o toamna pe care o privesc.. nici nu prea stiu cum sa o privesc... cu incruntare, cu teama,cu ura... toamna vietii mele... stiu ca e departe, asa imi place sa o stiu.. Mai bine ma aplec si culeg o frunza...Toamna asta frunza mea are culoare... Toamna asta am sa ma uit cum ploua afara, dar nu si in inima mea...pentru ca, toamna asta, frunza mea are culoare...
Anul trecut, intr-o zi frumoasa de noiembrie, poate cea mai frumoasa.. am dus-o pe fetita mea in parc...
Paseam pe un covor de frunze aramii, Erika privea in jurul ei cu incantare si uimire, era ceva nou pentru ea, zambea..numai pt mine..
S-a asezat pe jos jucindu-se cu o crenguta, a cules o frunza si mi-a oferit-o zambind...a fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata de ziua mea...
Sigur, o mai am prin vreun buzunar, pe undeva.. probabil sfaramitata de atatea zile si anotimpuri.. dar, cu siguranta ea va ramane intr-o camaruta a sufletului meu.. intacta, purtind cu ea zambetul si bucuria unei zile de noiembrie, o zi speciala, o zi unica...