Au stat pe stabilopozi printre cerurile amestecate pe orizont cu marea. Cerurile erau fie albastre, fie portocalii de apus, fie pastelate de nuanţele zilei.
Marea era curată şi rece de la căldura unor păsări sau peşti, meduze sau alte mici animăluţe pierdute în ea dar care nu puteau fi fără ea.
Au văzut marea cu ochii de îndrăgostiţi ce se minţeau că sunt la fel de uniţi precum cerurile amestecate pe orizont cu marea.
Au stat îmbrăţişaţi prima dată în acel loc pentru a-şi uni acolo pentru ultima dată buzele în rolul de îndrăgostiţi.
Si-au dorit mult timp să nu fie puţin dar a fost mai puţin decât ce a fost de mai de mult în fiecare din ei.
Au arătat cu degetul crabi ce se ridicau pe stabilopozii unde au fost sinceri ultima dată pentru a fi pentru prima oară deschişi cu sufletul către despărţirea ce nu i-a mai unit.
Au plâns împreună pentru fericirea unuia dintre ei ce iubea o altă persoană. Pentru prima dată unul din ei a cedat la propriile sentimente pentru sentimentele ce şi le dorea celălalt cu altcineva.
Unul din ei adoarme sperând iar celalalt amintindu-şi că trebuie să-l uite…
A fost odată ceva ce nu a fost niciodată. Ei împreună aşa cum au rămas aşezaţi într-o poză la minut unul lângă celălalt.
Comentarii
Sunt mult prea umila si sunt mult prea "nimeni" sa alerg spre mangaierea ta, dar am nevoie...atata nevoie...