Treceți la conținutul principal

Misterul din buzau

  sau Iulian. Cuprins intre vorbe, putin cunoscut, desi stie tot ce nici lumea nu stie, ma prinde si cheama in lumi de care mi-e dor. Mi-e dor si de el, de vorbe avute, de nopti cu zambete si promisiuni amanate.

Il stiu prea putin, ma stie un pic, ne-am vazut uneori si totusi, pe sticla imortalizati impreuna. Unul mai zombie, unul cu funda, unul la masa altul pe langa, mancand mere coapte sau inghetata, asteptand sarmale pe frig si degeaba.

Mi-e dor de orasul unde se afla si stiu prea putin cum sa fac sa fiu iar acolo. Nimic nu m-ajuta si ideea de prietenie buna ma incanta. Stiu ce gandesti, si da, si locuitul impreuna…

Cautand o imagine despre buzau am dat de o barca nelalocul ei. E pe uscat si da bine, dar e iesita din al sau univers. La fel ca si noi, ne cautam loc fara sa avem apa de a pluti. Mi-e dor sa vorbim, chiar daca putin, chiar daca degeaba. De ce vorbesti cu mine, e mister, mutat din Buzau mai la vale pe harta.

Esti tip fain, vezi ce faci fara mine pe-acolo, si da, seri cu vin, cu filme si vorbe, plimbari prin parc e ce am in minte. Gasim noi si chestii de nepensionari, dar sa vin pe acolo ca rupem si targu’…

Scriu despre tine, putin dar nu multe. Mi-esti bun, si stii bine.

Comentarii

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...

Un titlu pentru un artist

De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine. Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă. Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt c...

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...