Alti nori, alte lacrimi de cer, aer rece suflat din plamani inghetati de singuratea in care pana si intregul glob s-a scufundat odata cu venirea toamnei…
Mi-e frig, astept ca totul sa se termine altfel si altfel s-a terminat. Din nou, un nume capata chip, un chip de demult devine chip de prezent.
Cu pasi peste prag, privirea mi se pierde in viata dintr-un acvariu ce imi aduce aminte de tot ce am avut de 3 ori, odata singur, o data fericit, o data nesigur.
Suflete mici, cu viata, inoata si isi duc viata asa cum noi nu am putea… In liniste…
Sunt captivat, si, mereu, privirea-mi curgea spre caldura lor uda.
La plecare am primit doi pestisori, bucati de catifea neagra, doua inimi sa aminteasca cum alte doua inimi s-au cunoscut. Era prima oara altfel. Cu multumiri, cu emotie, cu bucurie ca au trecut peste prima lor noapte, sunt fericit de fericirea ce mi-a fost oferita.
Multumesc Cristi.
Comentarii