Nu stiu daca pot tipa mai mult de atat... oare de cate ori te-am gonit de langa mine sau de cate ori am zis ceva sa te jigneasca?
Pot fi atat de rau atunci cand vreau asta, sunt in stare de orice, te-as putea pana sitaia in zeci de bucatele dar inima... mi-e franta....
Te rog nu ma parasi... Mereu spun ca nu am nevoie de tine dar mereu se va ajunge iar si iar la asta... te rog, nu ma parasi...
Cum de am ajuns atat intr- stare atat de degradanta? Ce e cu tine de ma face sa ma port asa? niciodata nu am fost atat de nenorocit...
Nu iti dai seama ca asta nu e e decat un concurs?... Castiga doar cel ce reuseste sa raneasca cat mai tare dar dragostea mea... nu o fac intentionat, cred asta, ti-o promit...
Am uitat sa zic cu voce tare cat apreciez frumusetea ta, nu pot fara tine, esti micutul meu sac de box... Am nevoie de tine, imi pare rau...
Te rog nu ma parasi... Mereu spun ca nu am nevoie de tine dar mereu se va ajunge iar si iar la asta... te rog, nu ma parasi...
Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...
Comentarii