Nu stiu daca pot tipa mai mult de atat... oare de cate ori te-am gonit de langa mine sau de cate ori am zis ceva sa te jigneasca?
Pot fi atat de rau atunci cand vreau asta, sunt in stare de orice, te-as putea pana sitaia in zeci de bucatele dar inima... mi-e franta....
Te rog nu ma parasi... Mereu spun ca nu am nevoie de tine dar mereu se va ajunge iar si iar la asta... te rog, nu ma parasi...
Cum de am ajuns atat intr- stare atat de degradanta? Ce e cu tine de ma face sa ma port asa? niciodata nu am fost atat de nenorocit...
Nu iti dai seama ca asta nu e e decat un concurs?... Castiga doar cel ce reuseste sa raneasca cat mai tare dar dragostea mea... nu o fac intentionat, cred asta, ti-o promit...
Am uitat sa zic cu voce tare cat apreciez frumusetea ta, nu pot fara tine, esti micutul meu sac de box... Am nevoie de tine, imi pare rau...
Te rog nu ma parasi... Mereu spun ca nu am nevoie de tine dar mereu se va ajunge iar si iar la asta... te rog, nu ma parasi...
Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...
Comentarii