Treceți la conținutul principal

De un milion de ori...

Sunt chiar eu, acum ca m-ai vazut, ai tresarit un pic, si m-ai recunoscut... Esti chiar tu, nu te-ai schimbat prea mult, dar nu zambesti la fel, cat timp o fi trecut?... Dar unde s-au dus noptile acelea cand...ne aducea lumina lunii un singur gand?... Si daca-ar fi sa-ncep de-un milion de ori, cu tine-as incerca, dac-ar fi fost un vis si n-ai fi existat, eu te-as fi inventat... Esti grabit, sau poate stanjenit, nu vreau sa te retin, dar, mai ramai putin...eu mi-as dori sa-mi spui ce-ai mai facut, de cand nu ne-am vazut si nu iti cer mai mult... Iti amintesti de zilele acelea cand... noi eram cei mai norocosi de pe pamant... Si daca-ar fi sa-ncep de-un milion de ori, cu tine-as incerca, dac-ar fi fost un vis si n-ai fi existat, eu te-as fi inventat... As vrea, din suflet, daca s-ar putea, sa mai primesc un semn din partea ta...si-ar fi mai mult decat a fost candva...nu m-ai uitat...nu-i asa?... Si daca-ar fi sa-ncep de-un milion de ori, cu tine-as incerca, dac-ar fi fost un vis si n-ai fi existat, eu te-as fi inventat...
Etichete:

Comentarii

Anonim a spus…
hmmm ! cati fani avem:) despre ce vb? despre tine? despre el? despre cine ? totul pluteste in fata oglinzii! zabeste, trage aer in piept si cauta sa fi real!
26 martie 2009 la 01:21
Anonim a spus…
fa tu un pas!!!da-i un semn!!!!!
re creeaza...daca ai incredere! nu ai ce pierde..decat timpul ce trece... inspaimantator:(
27 martie 2009 la 09:38
Paul a spus…
Auch, ce skin ti-ai tras, nu sunt "cam putine" poze cu tine?
P.S. Vezi ca mi-am schimbat adresa blogului: www.sanecitim.ro.
6 aprilie 2009 la 21:54
Trimiteți un comentariu

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul

Urletul tăcerii

Uneori stai în întuneric și te gândești la lumina ce ai vrea să o aduci. Alteori stai în întuneric și simți că tot întunericul aduce mai mult întuneric și nu știi dacă întreaga cameră se învârte cu tine sau dacă tot ce nu vezi e o închipuire a ta. Uneori nu știi dacă e corect sau dacă e greșit ce alegi să spui sau ce alegi să faci și de multe ori găsim vinovați sau scuze. Alteori dăm vina pe noi înșine însă rareori învățăm din dialogurile ce le purtăm cu propria minte, cu propria imagine a imaginației noastre... Uneori ai vrea ca o îmbrățișare să schimbe totul însă atingerea devine nedorită căci te leagă mai mult de ace persoană și ți-e frică de durerea ce va crește odată cu numărul de atingeri sau cu nivelul de sensibilitate pe care fiecare atingere atinge în propriul tău trup și suflet. Alteori o atingere aduce la loc pacea dar ascunde răspunsul ce uneori e mai bine să nu vină. Uneori scrii despre oameni și uiți apoi de ce ai scris despre ei sau dacă nu, care a fost exact ...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul