A fi din sexul masculin este un avantaj... Ai marea ocazie de a sta undeva deoparte, sa urmărești zilele cum curg, cum te fac sa te simți mic, sau mare, sa te simți neimportant sau poate cel mai aproape de soare, soare care usucă lacrimi sau iți aduce strălucire în ochi...
Prea brusc, prea rece sau prea cald, a fi barbat este o onoare... Ai ocazia de a iubi si de a face gesturi ce pot fi apoi explicate doar prin "asa sunt barbatii"... Poti scapa si nu mai trebuie sa fii matur sau responsabil, poti sa treci mai departe peste drame calcand in picioare vorbe si gesturi, oameni si cuvinte, pentru ca barbatul e o masina insensibila si ei au cum sa faca asta. Nu te pierzi in ganduri nebune gen " voi iubi candva, din nou, trebuie sa merg mai departe, ce sa fac...?"... Pur si simplu mergi mai departe. Doar atat ca, nu mai tii capul drept si, parca ai umerii putin lasati...
A fi barbat, si fizic e altceva... Ai marul lui Adam... semn ca ai fost primul specimen creat de Dumnezeu. De ce barbatii au acest mar al lui Adam si femeile nu?.. da, vorbesc despre acel nod in gat. Pentru ca femeile plang, au voie, Barbatii inghit sau le ramane in gat orice vorba de durere, pentru ca a fi barbat e o mare bucurie... esti... puternic si ocrotitor, mereu cu capul pe umeri.. as zice mereu cu capul pe un gat plin de noduri...
Cum te simti azi?... barbat sau femeie?
Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...
Comentarii
conteaza ce esti? nu....