Treceți la conținutul principal

Stand deoparte numarand zilele...

A fi din sexul masculin este un avantaj... Ai marea ocazie de a sta undeva deoparte, sa urmărești zilele cum curg, cum te fac sa te simți mic, sau mare, sa te simți neimportant sau poate cel mai aproape de soare, soare care usucă lacrimi sau iți aduce strălucire în ochi... Prea brusc, prea rece sau prea cald, a fi barbat este o onoare... Ai ocazia de a iubi si de a face gesturi ce pot fi apoi explicate doar prin "asa sunt barbatii"... Poti scapa si nu mai trebuie sa fii matur sau responsabil, poti sa treci mai departe peste drame calcand in picioare vorbe si gesturi, oameni si cuvinte, pentru ca barbatul e o masina insensibila si ei au cum sa faca asta. Nu te pierzi in ganduri nebune gen " voi iubi candva, din nou, trebuie sa merg mai departe, ce sa fac...?"... Pur si simplu mergi mai departe. Doar atat ca, nu mai tii capul drept si, parca ai umerii putin lasati... A fi barbat, si fizic e altceva... Ai marul lui Adam... semn ca ai fost primul specimen creat de Dumnezeu. De ce barbatii au acest mar al lui Adam si femeile nu?.. da, vorbesc despre acel nod in gat. Pentru ca femeile plang, au voie, Barbatii inghit sau le ramane in gat orice vorba de durere, pentru ca a fi barbat e o mare bucurie... esti... puternic si ocrotitor, mereu cu capul pe umeri.. as zice mereu cu capul pe un gat plin de noduri... Cum te simti azi?... barbat sau femeie?

Comentarii

Anonim a spus…
Ne consideram invincibili,puternici,ce mai sintem niste zei,dar ne este frica sa ne uitam in sufletul nostru,caci acolo ne ascundem lacrimile
Anonim a spus…
Trag insetat din tigara, fumul laptos imi ineaca plamani si fiinta, privesc in norul de nicotina, gudron si frunze arse, cum imagini se leaga si danseaza, suntem ceea cea suntem unii zei alti ingeri , uni doar suflete ce cauta iubire , fericire si sansa.Ascundem multe si ne pierdem in cuvinte si masti purtate, care se incarneza formad un corp perfect compact pana si cu sufletul nostru. NIAGARA:)poate curge in toate sufletele cantandu-si cantecul ametitor.
Anonim a spus…
iportant sa fi tu! important sa iti traiesti viata asa cum VREI! TU decizi,tu suferi, tu ai o "miune" pe pamantul asta!
conteaza ce esti? nu....

Postări populare

A oferi din ceea ce ne aduce fericire

“ A oferi ”. Acesta este modul prin care încă de la început micul nostru blog a reuşit să se transforme dintr-o simplă carte de gânduri într-o casă unde firavele gânduri îşi pot întâmpina cititorii. Numărul celor ce deschid uşa către lumea acestui blog a crescut, creşte odată cu timpul şi astfel, am ajuns la momentul în care putem încerca să combinăm utilul cu bucuria de a oferi mai departe la rândul nostru, altora. Oferim posibilitatea ca dumneavoastră să puteţi pune însemnele paginii dumneavoastre web, a afacerii dumneavoastre, a produsului pe care imaginaţia dumneavoastră l-a creat pe un spaţiu pe care îl punem la dispoziţie spre închiriere. Puteţi pune chiar imaginea dumneavoastră… Facem acest lucru pentru a sprijini o fundaţie, “ Şansă pentru Şansă ” pe numele ei, ce încearcă să construiască proiecte dedicate persoanelor diagnosticate cu cancer sau leucemie din România. Sumele obţinute din această închiriere a spaţiului web pe care îl oferim ca platformă publicitară

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat