A fi din sexul masculin este un avantaj... Ai marea ocazie de a sta undeva deoparte, sa urmărești zilele cum curg, cum te fac sa te simți mic, sau mare, sa te simți neimportant sau poate cel mai aproape de soare, soare care usucă lacrimi sau iți aduce strălucire în ochi...
Prea brusc, prea rece sau prea cald, a fi barbat este o onoare... Ai ocazia de a iubi si de a face gesturi ce pot fi apoi explicate doar prin "asa sunt barbatii"... Poti scapa si nu mai trebuie sa fii matur sau responsabil, poti sa treci mai departe peste drame calcand in picioare vorbe si gesturi, oameni si cuvinte, pentru ca barbatul e o masina insensibila si ei au cum sa faca asta. Nu te pierzi in ganduri nebune gen " voi iubi candva, din nou, trebuie sa merg mai departe, ce sa fac...?"... Pur si simplu mergi mai departe. Doar atat ca, nu mai tii capul drept si, parca ai umerii putin lasati...
A fi barbat, si fizic e altceva... Ai marul lui Adam... semn ca ai fost primul specimen creat de Dumnezeu. De ce barbatii au acest mar al lui Adam si femeile nu?.. da, vorbesc despre acel nod in gat. Pentru ca femeile plang, au voie, Barbatii inghit sau le ramane in gat orice vorba de durere, pentru ca a fi barbat e o mare bucurie... esti... puternic si ocrotitor, mereu cu capul pe umeri.. as zice mereu cu capul pe un gat plin de noduri...
Cum te simti azi?... barbat sau femeie?
Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...
Comentarii
conteaza ce esti? nu....