Treceți la conținutul principal

Jokero la Eurovision pentru Romania?

Hello Music Lovers! Aseara ma uitam la tv si din greseala am nimerit o mica prezentare a pieselor romanesti concurente pentru preselectia Eurovision 2006. Surpriza! Akcent si piesa "Jokero" care e destul mediatizata atat la posturile TV de muzica cat si la radio, sunt inscrisi in aceasta preselectie si au se pare sanse foarte mari de a castiga aceasta mica cursa spre a reprezenta Romania la Atena. Dubla Surpriza! Vocea feminina din piesa "Jokero" este a nimanui alta decat NICO! Nico este dupa parerea mea o cantareata foarte talentata iar noul look ce vine in completarea acestor talente o face si o cantareata cu o prezenta foarte agreabila! Personal cei de la Akcent nu prea ma incanta insa in comparatie cu ceilalti participanti ies in evidenta. Asha ca BRAVO lor, BRAVO Nico si sa speram ca scandalurile de dupa seara de duminica cand va avea loc selectia finala a pieselor nu va fi una jenanta cum este de obicei.. la noi... in Romania. BAFTA Nico, Bafta Akcent! BARFA LUNII ! - Daca Akcent si Nico trec de preselectia Eurovision Romania, atunci vom asista la o noua transformare a trupei Ackent! Nico va semna un contract cu casa de discuri unde baietii de la Akcent "presteaza" si o vor coopta pe aceasta draguta talentata cantareata ca membra componenta a trupei Akcent! Update! - Zvonurile acestea sunt dezmintite pe site-ul oficial al trupei Akcent. Sper totusi sa revina asupra acestei dezminteri pentru ca ar avea foarte mult de castigat dintr-o colaborare de lunga durata cu Nico. Ramaneti "conectati" pentru noi detalii.. Cu dragoste ( pentru muzica), Denis.

Comentarii

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

Soarele e o lacrimă de înger

Soarele se va prăbuşi de pe obrazul cerului albastru, din albastrul la care au privit ochii unui înger… Soarele se va prăbuşi de pe cer, rănit şi sângerând, şi nimeni nu îl va vedea pentru a-i prinde căderea şi a îi face căderea mai uşoară şi impactul cu nimicul mai moale spre a nu se sparge în mii de bucăţi. Acoperă-mi ochii şi urechile şi spune-mi că nu, soarele nu poate cădea din ceruri dacă despărţirea ne leagă  precum lacrimile ce cad dezlegate de ochii cu gene prea negre, negre precum cerul unei nopţi pe al cărui negru stelele sunt în stare de şoc… Stelele plâng după soare, după el, cel ce le face să aibă lumină în ochii acum stinşi ai unui înger ce nu mai vede încotro să zboare, pe cine să protejeze… Lacrimile unui înger se scufundă acum în buzele unui copil ce descoperă universul iubirii cu primii săi paşi, paşi făcuţi cu inima prea deschisă în drumul lui spre a deveni un bărbat, bărbat căutând cuvintele “a fi acolo, zid de apărare pentru jumătatea sufletului său…”. ...

Dincolo, peste umărul meu

Dincolo, peste umărul meu, e o altă lume în care alergi și îți pierzi drumul, unde totul devine atât de rece încât și noaptea se simte uscată, uscată până la tortură… Dincolo de umărul meu e o altă lume spre care privesc prin zidurile ce le-am construit să mă apere de acea lume dar care au devenit zidurile ce mă țin captiv și nu mă lasă să evadez spre lumea de acolo, la un umăr distanță. Dincolo de umărul meu e o lume în care alții se mânjesc cu noroi și se spală în gropile lor din care nu pot să iasă, gropi ale propriei lor voințe goale. Poate de aceea alții se mânjesc cu noroi, pentru a acoperi propriile făpturi ce nu le mai recunosc nici ei înșiși, pentru a crea o mască ce, deși din noroi, e mai curată decât materialul din care le e construită ființa. Dincolo de umărul meu plouă însă cu dăruirea altora și astfel noroiul se scurge de pe fața acelora mânjiți și umple gropile în care se află și astfel unii oameni se ridică iar spre ceva mai bun. În lumea de dincolo de umărul meu cont...