Treceți la conținutul principal

Dragoste sau Iubire?

Dragoste... Iubire... Pasiune... Eros...
Inspirat dintr-un articol de blog pe care l-am citit dimineata si continuand pot spune o tema de seminar (pe care am facut-o anul trecut la facultate), m-am gandit sa-i intreb toti ce vor sa citeasca acest "articol" ce parere au despre aceste doua forme de manifestare a ... sentimentelor ce le putem manifesta fata de o persoana, un lucru, un loc. De multe ori zicem "Iubesc melodia aceasta" sau "Iubesc acest loc caci imi aduce aminte de primul sarut".. insa mai greu spunem cuiva "Te iubesc"... De ce este asha greu? oare nu simtim iubire si simtim dragoste fata de persoane?... Oare dragostea apare prima sau ultima?.. Dragostea este acelasi lucru totusi cu iubirea?.. e mai mica decat iubirea sau o depaseste ca valoare? Ne atasam de tot felul de lucruri. De cate ori cand trebuia sa faceti curatenie prin birou sau prin casa nu ati dat de obiecte si biletele sau alte lucruri care aproape ca va enerveaza uneori ca va ocupa din spatiu de lucru si nu le aruncati din cauza unei melancolii ce va apuca brusc pentru ca acel lucru va trezeste subit niste amintiri? Suntem atat de sensibili cand e vorba de sentimente banale si cand trecem pe langa un amarat pe strada simtim repulsie si nu facem nimic. Sunt lucrurile mai importante ca oamenii? Ce credeti?... Spuneti-va povestea de dragoste sau simpla impresie facand un click unde scrie "comment" si vom vedea ce crede fiecare si poate putem trage o concluzie din care toti invatam ceva.

Comentarii

Anonim a spus…
Cine stie ca iubeste inainte sa se desparta de ce ii este mai drag? Oare simte cineva? Oare noi iubim atunci cand suntem altaturi de persoana iubita sau atunci cand ne despartim? Cand iubim noi oare? Iubim cand cei de langa noi ne tin in brate sau cand ei tin pe altcineva in brate? Iubim cand cei de langa noi ne zambesc sau atunci cand zambetele se indreapta spre altcineva? Cand iubim? Sau poate ca iubim in tot acest timp. Si totusi de ce le simtim lipsa cand cei iubiti nu sunt langa noi? De ce plangem dupa ei? Si atunci cand sunt laga noi de ce nu plangem? De ce uitam de ce a fost mai greu in lipsa lor? Stie cineva cand apare iubirea? Oare iubirea apare "inainte sa iubesti" sau "dupa ce ai iubit"...?
28 februarie 2006 la 15:18
Anonim a spus…
Ne atasam de lucruri..indragim melodii,locuri,filme , fotografii,pastram nimicuri..pentru ca ele conserva bucuria si fericirea traita candva..Incercam sa pacalim timpul...Cred ca e nedreapta comparatia cu ce putem simti pentru oameni..
Nu spunem mai greu "te iubesc"..ci doar avem in noi atata spaima de ridicol..

A te indragosti- dragoste
A iubi - iubire
Poate acestea sunt verbele ce le putem compara ca si inteles...
Diferenta dintre a fi indragostit si a iubi exista ca si intre vis si adevar..Daca indragostirea poate trece..iubirea e cronica..fluturasii din stomac urca in inima. Iubirea deriva din dragoste.In iubire sunt sentimente maturizate si mult mai puternice..
1 martie 2006 la 17:39
Anonim a spus…
...dragostea...pt. ceva sau cineva apare intotdeauna la inceput indiferent daca va urma ...iubirea sau nu!dragostea este cel mai duios sentiment pe care,din pacate nu toti sunt norocosi sa-l cunoasca! dragostea este premergatoare iubirii...se spune "dragoste la prima vedere..." iubirea apare in momentul cand am depasit toate capcanele "dragostei"...si este "nemuritoare..." spre deosebire de dragoste care nu e; nu degeaba se spune ca de la dragoste la ura nu e decat un pas... cred ca cel mai frumos lucru pe care-l poti dori cuiva este sa cunoasca dragostea si...iubirea!
2 martie 2006 la 22:37
Anonim a spus…
Dragostea, iubirea, erosul aduc aceeasi lipsa de egoism, aceeasi dependenta fizica si psihica, se resimt tot "dureros de dulce"..dar cred ca se diferentiaza prin cantitatea de pasiune continuta.
Intr-adevar, nu realizam cu adevarat ce avem decat cand am pierdut acel lucru(om, sentiment)..
Nu exista persoana mai fericita decat cea care poate spune, macar o data in viata,ca "IUBESC ACUM",iar daca poate sa adauge "si SUNT IUBITA!" atunci isi traieste apogeul vietii..iar daca pierderea unei persoane ne face sa realizam ca am iubit,atunci am fi macar printre putinii fericiti care au incercat acest sentiment..
2 martie 2006 la 22:44
Trimiteți un comentariu

Postări populare

A oferi din ceea ce ne aduce fericire

“ A oferi ”. Acesta este modul prin care încă de la început micul nostru blog a reuşit să se transforme dintr-o simplă carte de gânduri într-o casă unde firavele gânduri îşi pot întâmpina cititorii. Numărul celor ce deschid uşa către lumea acestui blog a crescut, creşte odată cu timpul şi astfel, am ajuns la momentul în care putem încerca să combinăm utilul cu bucuria de a oferi mai departe la rândul nostru, altora. Oferim posibilitatea ca dumneavoastră să puteţi pune însemnele paginii dumneavoastre web, a afacerii dumneavoastre, a produsului pe care imaginaţia dumneavoastră l-a creat pe un spaţiu pe care îl punem la dispoziţie spre închiriere. Puteţi pune chiar imaginea dumneavoastră… Facem acest lucru pentru a sprijini o fundaţie, “ Şansă pentru Şansă ” pe numele ei, ce încearcă să construiască proiecte dedicate persoanelor diagnosticate cu cancer sau leucemie din România. Sumele obţinute din această închiriere a spaţiului web pe care îl oferim ca platformă publicitară
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii
2 comentarii
Citeşte tot articolul

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat
Un comentariu
Citeşte tot articolul