Oriunde e dragoste, acolo sunt și eu...

Cu privirea sprijinită pe ceața de pe vârful munților Norvegiei, munți ce se bălăcesc în apa prea gri și prea rece, sub ploaia și norii ce aduc frig primăverii mă gândesc la ultima zi a celor 27 de ani și cum voi sărbători împlinirea a 28 pe data de 29 mai… Anul acesta mi-am depășit propriile speranțe și propriile-mi ziduri și am ajuns în locuri de vis și mi-e greu să număr câte vise s-au împlinit de când am plecat cu casa pe valurile mărilor și oceanelor lumii. Am făcut ce au făcut și alții dar am făcut ceea ce nu am făcut niciodată și alții nu vor putea face vreodată… Cei 27 de ani au început acum 28 de ani și sper să îmi aduc aminte mereu de norocul de a scrie pe ale mele memorii tot ceea ce mă transformă în om împlinit cu povești uimitoare despre lumea cea mare și cei ce fac parte din ea, despre culori și uitare de sine cu uimiri de splendorile ce nu le vedem din prea multă grabă. 28 au început cu câteva zile mai devreme când lumea te face să te simți special și te oprește să te...

Uimit. Ignorant, mic, nou născut și nedrept. Umplut de viață, admirație și proaspete dorințe. Dublin e un oraș uimitor. Un amestec total de senzații, emoții a explodat în mine și la fiecare pas sau colț de stradă spuneam ceva ce compara ceea nu știusem niciodată despre Dublin cu ceea ce mă izbea prin prezență. Cultură și foarte multă tinerețe și clasă, etichetă sunt cuvinte care trebuie să nu lipsească din adevărul despre acest oraș care astăzi mi-a dat o nouă lecție despre cum nu trăim suficient pentru a afla cât mai multe despre lumea în care trăim. Am fost oarecum ignorant despre venirea în Dublin și starea de spirit îmi era neutră, eram interesat de a găsi mai mult un loc cu internet în care să mă pierd în legătura cu oamenii ce i-am lăsa acasă decât să mă pierd în frumoasa metropolă. Clădiri foarte moderne și clădiri foarte clasice, totul aproape perfect îngrijit, spălat chiar, arhitectural uimitor îmbinat totul și nici un loc liber care să nu fie plantat cu ceva nou care să...

Zgribulit scriu, cu picioarele reci din cauza grabei ce m-a făcut să sar peste etapa de a îmi mai pune și șosetele, fericit și cu un mare sentiment de împlinire și cu mai mare deschidere spre partea bună a vieții. O umbra de lumină, fâșii de gri albăstrui cu mici note de verde, valuri de ceață, forme ce se schimbă la fel de repede cât clipești, asocieri de gânduri ce încearcă să compare ceea ce vezi cu ceea ce ai mai văzut, stele imense cum nu ai mai văzut pe alte ceruri vreodată, agitație de oameni și voci, explicații în multe limbi diferite a fenomenului căci fiecare vrea să înțeleagă ce se întâmplă în înaltul cerului, deasupra cerului, totul e parte din unicul fenomen al Aurorei Boreale… Particule cosmice magnetizate de apropierea de polii Pământului ce interacționează cu oxigenul și azotul din atmosferă formează un joc de culori ce are loc la zeci sau sute de kilometrii deasupra norilor. Culori de verde, gri, albastru, roșu, galben, un fel de curcubeu desfăcut de culorile sale î...

Narvik, oraș ascuns sub impunătorii munți ai Norvegiei, între munți de gheață și metal, fier, cea mai mare comoară subterană a recilor masivi… Narvik, orașul unde am ajuns în căutarea Aurorei Boreale… Dincolo de treptele ce duc spre lumea din afara vaporului se amestecau apa și gheața, zăpada și frigul. Un derdeluș aproape perfect pe zeci de metrii pe care cu nerăbdare am alergat dorind să alunec… Am reușit voluntar și involuntar, am eșuat voluntar și involuntar dar totul a fost de ajuns pentru a gusta din jocul de care îmi era poftă. Zăpada am calcat-o căutând locurile nepășite încă și cu marea Nordului în stânga, sub lumina orașului ce era dincolo de mare, la kilometrii am stat în liniște câteva clipe, de ajuns și ele… Deasupra-mi noaptea separa negrul său cu negrul muntelui de mii de metrii înălțime prin șuvițe de zăpadă ascunsă în crăpăturile acestuia. Am traversat calea ferată din apropiere, o cale ferată ce are un muzeu propriu datorită războiului mondial, al doilea, când ai...

Prima amintire ce va fi învăluită de timp și prefăcută în alte emoții. Am trecut dincolo de Cercul Arctic înconjurat de munți înveliți de zăpadă, de brazi cam goi dar colorați în nuanțe de munte, de oceanul prea rece, de vântul și norii prea gri violeți. Minute întregi de așteptare cu rost sub zâmbetul și privirea căpitanului ce avea grijă să nu îmi fie prea frig. Mai cald decât m-am așteptat datorită unui zid de calzi oameni, la fel pentru prima oară și ei traversând o linie nevăzută dar plină de mare încărcătură de suflet. Peisajul mi-a părut puțin rupt din fantastice filme și totul fantastic a fost prea real în acele câteva clipe unice cât a durat să îmbrățișez aventura de a explora cu mintea și totul Antarctica! Cu câteva minute de timp și minute pe hartă distanță de linia invizibilă a Cercului Arctic o mică insulă anunță momentul trecerii prin două elemente, ambele sufletești, un far alb ce vine să aducă lumina celor ce caută și un glob de bronz, o statuie ce e copie a marelu...

În repetate rânduri prin repetate locuri pe ale căror pământuri nu am apucat să calc… Se poate a fi într-un oraș fără a ști cum arată. Se poate a fi plin de bucurie pentru vremea bună ce ar face o vizită în acel oraș una memorabilă. Se poate a fi însă ocazii mai bune și lucruri bune se pot întâmpla pentru cei ce așteaptă precum și nenorocul de a rata ocazii pentru cei ce nu fructifică la timp. De prea multe ori ar trebui să mă întorc în acest oraș așa cum de prea multe ori a trebuit să urez de la distanță ”La mulți ani!” părinților mei ce sunt ambii născuți în aceeași zi. Gânduri spre ei fug iute și deși la distanță vorbe au putut fi rostite. E important ca în fiecare an să regăsesc aici urări către ei așa cum e important să se întâmple și bune și rele ca o familie să fie familie. La mulți ani părinților mei…

Atunci când cineva e tot ce poți ști, atunci când totul e rostul tău căci cineva a dat un sens vieții tale, atunci când regreți decât că nu a fost mai mult timp, atunci totul e logic. E logic să stai în fața unui mormânt și să continui să vorbești celui ce doarme despre tot ce în urma-i se întâmplă, acasă, despre cei ce sunt bucăți de suflet de voi împreună create… Tot atunci e natural să îi spui celui ce doarme acolo jos simplu ” Dacă ai nevoie de mine sau de ceva, sunt mereu aproape, în continuare …” Precum cai albi ce aleargă dinspre mare spre tine, precum vise alunecate din basme și atingeri de tot ce e mai cald și mai moale, precum șoaptele ce din buze îndrăgostite se culcă peste pielea ce se alintă precum în zilele ce cu nori sau cu soare te-au bucurat căci adormeai în brațele sale ce erau casa ta toată, totul devine elegant precum puful cel moale, precum hainele ce i le purtai ca să îi simți mirosul prea drag, precum genele-i ce i le adorai să le vezi căzând peste privirea c...