Oriunde e dragoste, acolo sunt și eu...

Sunt chiar eu, acum ca m-ai vazut, ai tresarit un pic, si m-ai recunoscut... Esti chiar tu, nu te-ai schimbat prea mult, dar nu zambesti la fel, cat timp o fi trecut?... Dar unde s-au dus noptile acelea cand...ne aducea lumina lunii un singur gand?... Si daca-ar fi sa-ncep de-un milion de ori, cu tine-as incerca, dac-ar fi fost un vis si n-ai fi existat, eu te-as fi inventat... Esti grabit, sau poate stanjenit, nu vreau sa te retin, dar, mai ramai putin...eu mi-as dori sa-mi spui ce-ai mai facut, de cand nu ne-am vazut si nu iti cer mai mult... Iti amintesti de zilele acelea cand... noi eram cei mai norocosi de pe pamant... Si daca-ar fi sa-ncep de-un milion de ori, cu tine-as incerca, dac-ar fi fost un vis si n-ai fi existat, eu te-as fi inventat... As vrea, din suflet, daca s-ar putea, sa mai primesc un semn din partea ta...si-ar fi mai mult decat a fost candva...nu m-ai uitat...nu-i asa?... Si daca-ar fi sa-ncep de-un milion de ori, cu tine-as incerca, dac-ar fi fost un vis si ...

In urma ta e un zambet. Mergi mai incet. Lasa-l sa te ajunga din urma. Langa tine sunt eu. Lasa-ma sa te prind de mana si tinandu-ne asa, sa mergem mai departe spre ceea ce e in fata noastra. In fata noastra e primavara. E plina de culori, caldura, speranta si frumusete asa cum iti era dor sa o vezi. Iti scalzi ochii in lumina, iti rasfeti simturile cu un aer ce te face sa te simti mai tanar, mai tanara. E primvara in care poti face mai multe. Ridica-te de pe scaun si bucura-te de inca o zi in care ti-ai adus aminte ca traiesti! Da-mi voie sa te sarut, oricine ai fi si hai impreuna sa ne bucuram!

Nu stiu daca pot tipa mai mult de atat... oare de cate ori te-am gonit de langa mine sau de cate ori am zis ceva sa te jigneasca? Pot fi atat de rau atunci cand vreau asta, sunt in stare de orice, te-as putea pana sitaia in zeci de bucatele dar inima... mi-e franta.... Te rog nu ma parasi... Mereu spun ca nu am nevoie de tine dar mereu se va ajunge iar si iar la asta... te rog, nu ma parasi... Cum de am ajuns atat intr- stare atat de degradanta? Ce e cu tine de ma face sa ma port asa? niciodata nu am fost atat de nenorocit... Nu iti dai seama ca asta nu e e decat un concurs?... Castiga doar cel ce reuseste sa raneasca cat mai tare dar dragostea mea... nu o fac intentionat, cred asta, ti-o promit... Am uitat sa zic cu voce tare cat apreciez frumusetea ta, nu pot fara tine, esti micutul meu sac de box... Am nevoie de tine, imi pare rau... Te rog nu ma parasi... Mereu spun ca nu am nevoie de tine dar mereu se va ajunge iar si iar la asta... te rog, nu ma parasi...

Cineva iti pronunta numele... Si ai impresia ca simti in acea voce ceva nou... e diferita de a celor din jur. Simti o nota prin care te simti placut(a), parca usor curtat(a), usor mai dornica(a) sa asculti si maine acea voce. De ce maine?.. poate chiar azi... Vrei sa te lasi purtat(a) de acest nou val. Nu e prima oara cand o faci. Altadata s-a terminat poate prea repede sau prost... Dar undeva in sinea ta iti zici ca acum sunt sanse sa fie diferit si in sfarsit sa primesti ce astepti de la marele zeu al iubirii, oricare ar fi si acela... Ce e ciudat?... Pana ieri te simteai bine singur(a). Acum mai grav, deschizi ochii si vezi ca nu e o voce. Sunt chiar doua. Astea deja e mai bine. Inseamna ca ai de unde alege. Ce alegi?... Sa fie bine ca ai de unde alege?... E prea repede?... O fi primavara de vina... Doar ti se pare... Oricum intr-o luna s-ar termina tot, asta daca suntem optimisti... Dar suntem optimisti zicand asta?... Parca suna a pesimism. Ce o mai fi asta?... Pesimism, optimis...

In Ajunul Craciunului 1952 eram in lagarul de munca Poarta Alba, in brigada de incarcare H3. Eram in ziua de 20 noiembrie 1952. Lucram in schimbul II-incarcare. Am plecat la lucru la ora 13, pe un timp noros dar linistit. Insa in atmosfera se simtea ceva sinistru, ceva ce prevestea a rau. Am lucrat toata dupamasa la incarcat vagoane cu pamant din fundul canalului. Fiecare cazma de pamant cantarea 25-30 kg si fiind mai jos decat nivelul liniei de cale ferata trebuia sa depunem un efort deosebit pentru a-l arunca sus in vagon. Seara, pe la ora 20, a inceput un vant, ca din senin, deodata, cu viteza foarte mare. Totodata a inceput si ninsoarea. S-a transformat in cateva clipe intr-o vifornita cum nu am mai trait niciodata. In Canal eram mai protejati dar cand ne-a venit schimbul, la ora 22, si am plecat spre lagar, am trait clipe de groaza. La o asemenea bariera, in seara de care aminteam, cand veneam pe o vifornita cu zapada si un vant de te dobora, noi mergeam ti...

Deşi o singură persoană, în timp, fiecare din nou poate avea mai multe cămine unde să se regăsească. Explorând necunoscutul, lumea 2.0, mi-am creat locuri de odihnă unde să  povestesc alături de voi despre gândurile mele. Astfel s-au creat aceste profile web unde puteţi veni alături de mine.  

O viata colorata, un timp prea lung, vremuri de care mi-e drag sa imi amintesc si pe care oricand, oricum, as dori sa le retraiesc. Sunt multe bune, multe frumoase, multe adunate, toate pana la un final de decembrie si de an, 2008. Cu viata proprie, albumul de fotografii trece si el prin timp aducandu-mi aminte de ce am fost, ce sunt si cum ar trebui sa fiu pentru a nu pierde trecutul. deschide acest album Cu sanatate si noi zile de bine sa ne regasim si in vremurile ce vin. La multi ani!