Treceți la conținutul principal

A alege din nimic?

Cineva iti pronunta numele... Si ai impresia ca simti in acea voce ceva nou... e diferita de a celor din jur. Simti o nota prin care te simti placut(a), parca usor curtat(a), usor mai dornica(a) sa asculti si maine acea voce. De ce maine?.. poate chiar azi... Vrei sa te lasi purtat(a) de acest nou val. Nu e prima oara cand o faci. Altadata s-a terminat poate prea repede sau prost... Dar undeva in sinea ta iti zici ca acum sunt sanse sa fie diferit si in sfarsit sa primesti ce astepti de la marele zeu al iubirii, oricare ar fi si acela... Ce e ciudat?... Pana ieri te simteai bine singur(a). Acum mai grav, deschizi ochii si vezi ca nu e o voce. Sunt chiar doua. Astea deja e mai bine. Inseamna ca ai de unde alege. Ce alegi?... Sa fie bine ca ai de unde alege?... E prea repede?... O fi primavara de vina... Doar ti se pare... Oricum intr-o luna s-ar termina tot, asta daca suntem optimisti... Dar suntem optimisti zicand asta?... Parca suna a pesimism. Ce o mai fi asta?... Pesimism, optimism, ieri nimeni, azi 2-3-4-5-6-7 noi voci... Vrei doar sa iti auzi numele.. probabil asta e.. Ai devenit mai narcisist(a)... Nu, vrei doar sa te joci... Sa te joci cu inima ta sau sa te bucuri de voci si de fapt sa te joci in parc, copilarind, alergand dupa acel om, oricare ar fi acela?... Incepi sa iti treci mana prin par.. mmmm... Cum ar fi fost sa iti mangaie altcineva parul, sa isi doreasca sa puna capul tau pe genunchii ei, genunchii lui si sa te rasfete... Rasfat?.. esti barbat nu faci asta... Rasfat?.. esti femeie, de ce sa faci asta fara sa primesti inapoi?... Primavara avem gen?.. E doar o hornaiala specifica sezonului si speciei sau in sfarsit te-ai mai maturizat cu o primavara si e doar chemarea mintii si inimii la stabilitate?... In filmele americane se vorbeste de iubirile de o vara... Sa fie iubiri de sezon in fiecare sezon?... Ai incercat 2 ani la rand sa te iubesti cu acelasi om doar un sezon?... Asta nu e stabilitate? Trebuie sa fii pregatit. Sa dai raportul ce faci, cu cine, de ce... de cate ori... Nu, nu mai vrei relatie, are si parti proaste, mai putin timp pentru tabieturile tale, mai mult timp pentru tabieturile celuilalt... Devii copil. Ai 40 de ani aproape. Ai un statut... Nu e adevarat.. ai 25 de ani si ai un statut... Nu am varsta... am? Mai conteaza?... Iti doresti numele pronuntat altfel in fiecare zi... Am nevoie de tine, sa fii cu mine, a darui e numele meu.. ce ne daruim, dorinta de a fi admirati sau nevoia de a fi in centrul atentiei... Hai mai bine sa ne iubim.. Orice ar insemna asta... Ridica-te, suna pe cineva, oricine, zambeste, razi, simte-te bine... Suna pe cel, pe cea pe care il placi, o placi... sigur va fi bine. E primavara. Ai voie acum. O facem impreuna?.. facem acest pas spre o noua relatie?

Comentarii

Unknown a spus…
foarte frumoase cuvinte.....ce sa zic, ma regasesc si eu,si felicitari parintilor tai si tie. :)

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...

Un titlu pentru un artist

De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine. Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă. Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt c...

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...