Treceți la conținutul principal

A alege din nimic?

Cineva iti pronunta numele... Si ai impresia ca simti in acea voce ceva nou... e diferita de a celor din jur. Simti o nota prin care te simti placut(a), parca usor curtat(a), usor mai dornica(a) sa asculti si maine acea voce. De ce maine?.. poate chiar azi... Vrei sa te lasi purtat(a) de acest nou val. Nu e prima oara cand o faci. Altadata s-a terminat poate prea repede sau prost... Dar undeva in sinea ta iti zici ca acum sunt sanse sa fie diferit si in sfarsit sa primesti ce astepti de la marele zeu al iubirii, oricare ar fi si acela... Ce e ciudat?... Pana ieri te simteai bine singur(a). Acum mai grav, deschizi ochii si vezi ca nu e o voce. Sunt chiar doua. Astea deja e mai bine. Inseamna ca ai de unde alege. Ce alegi?... Sa fie bine ca ai de unde alege?... E prea repede?... O fi primavara de vina... Doar ti se pare... Oricum intr-o luna s-ar termina tot, asta daca suntem optimisti... Dar suntem optimisti zicand asta?... Parca suna a pesimism. Ce o mai fi asta?... Pesimism, optimism, ieri nimeni, azi 2-3-4-5-6-7 noi voci... Vrei doar sa iti auzi numele.. probabil asta e.. Ai devenit mai narcisist(a)... Nu, vrei doar sa te joci... Sa te joci cu inima ta sau sa te bucuri de voci si de fapt sa te joci in parc, copilarind, alergand dupa acel om, oricare ar fi acela?... Incepi sa iti treci mana prin par.. mmmm... Cum ar fi fost sa iti mangaie altcineva parul, sa isi doreasca sa puna capul tau pe genunchii ei, genunchii lui si sa te rasfete... Rasfat?.. esti barbat nu faci asta... Rasfat?.. esti femeie, de ce sa faci asta fara sa primesti inapoi?... Primavara avem gen?.. E doar o hornaiala specifica sezonului si speciei sau in sfarsit te-ai mai maturizat cu o primavara si e doar chemarea mintii si inimii la stabilitate?... In filmele americane se vorbeste de iubirile de o vara... Sa fie iubiri de sezon in fiecare sezon?... Ai incercat 2 ani la rand sa te iubesti cu acelasi om doar un sezon?... Asta nu e stabilitate? Trebuie sa fii pregatit. Sa dai raportul ce faci, cu cine, de ce... de cate ori... Nu, nu mai vrei relatie, are si parti proaste, mai putin timp pentru tabieturile tale, mai mult timp pentru tabieturile celuilalt... Devii copil. Ai 40 de ani aproape. Ai un statut... Nu e adevarat.. ai 25 de ani si ai un statut... Nu am varsta... am? Mai conteaza?... Iti doresti numele pronuntat altfel in fiecare zi... Am nevoie de tine, sa fii cu mine, a darui e numele meu.. ce ne daruim, dorinta de a fi admirati sau nevoia de a fi in centrul atentiei... Hai mai bine sa ne iubim.. Orice ar insemna asta... Ridica-te, suna pe cineva, oricine, zambeste, razi, simte-te bine... Suna pe cel, pe cea pe care il placi, o placi... sigur va fi bine. E primavara. Ai voie acum. O facem impreuna?.. facem acest pas spre o noua relatie?

Comentarii

Unknown a spus…
foarte frumoase cuvinte.....ce sa zic, ma regasesc si eu,si felicitari parintilor tai si tie. :)

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

Soarele e o lacrimă de înger

Soarele se va prăbuşi de pe obrazul cerului albastru, din albastrul la care au privit ochii unui înger… Soarele se va prăbuşi de pe cer, rănit şi sângerând, şi nimeni nu îl va vedea pentru a-i prinde căderea şi a îi face căderea mai uşoară şi impactul cu nimicul mai moale spre a nu se sparge în mii de bucăţi. Acoperă-mi ochii şi urechile şi spune-mi că nu, soarele nu poate cădea din ceruri dacă despărţirea ne leagă  precum lacrimile ce cad dezlegate de ochii cu gene prea negre, negre precum cerul unei nopţi pe al cărui negru stelele sunt în stare de şoc… Stelele plâng după soare, după el, cel ce le face să aibă lumină în ochii acum stinşi ai unui înger ce nu mai vede încotro să zboare, pe cine să protejeze… Lacrimile unui înger se scufundă acum în buzele unui copil ce descoperă universul iubirii cu primii săi paşi, paşi făcuţi cu inima prea deschisă în drumul lui spre a deveni un bărbat, bărbat căutând cuvintele “a fi acolo, zid de apărare pentru jumătatea sufletului său…”. ...

Dincolo, peste umărul meu

Dincolo, peste umărul meu, e o altă lume în care alergi și îți pierzi drumul, unde totul devine atât de rece încât și noaptea se simte uscată, uscată până la tortură… Dincolo de umărul meu e o altă lume spre care privesc prin zidurile ce le-am construit să mă apere de acea lume dar care au devenit zidurile ce mă țin captiv și nu mă lasă să evadez spre lumea de acolo, la un umăr distanță. Dincolo de umărul meu e o lume în care alții se mânjesc cu noroi și se spală în gropile lor din care nu pot să iasă, gropi ale propriei lor voințe goale. Poate de aceea alții se mânjesc cu noroi, pentru a acoperi propriile făpturi ce nu le mai recunosc nici ei înșiși, pentru a crea o mască ce, deși din noroi, e mai curată decât materialul din care le e construită ființa. Dincolo de umărul meu plouă însă cu dăruirea altora și astfel noroiul se scurge de pe fața acelora mânjiți și umple gropile în care se află și astfel unii oameni se ridică iar spre ceva mai bun. În lumea de dincolo de umărul meu cont...