Treceți la conținutul principal

A alege din nimic?

Cineva iti pronunta numele... Si ai impresia ca simti in acea voce ceva nou... e diferita de a celor din jur. Simti o nota prin care te simti placut(a), parca usor curtat(a), usor mai dornica(a) sa asculti si maine acea voce. De ce maine?.. poate chiar azi... Vrei sa te lasi purtat(a) de acest nou val. Nu e prima oara cand o faci. Altadata s-a terminat poate prea repede sau prost... Dar undeva in sinea ta iti zici ca acum sunt sanse sa fie diferit si in sfarsit sa primesti ce astepti de la marele zeu al iubirii, oricare ar fi si acela... Ce e ciudat?... Pana ieri te simteai bine singur(a). Acum mai grav, deschizi ochii si vezi ca nu e o voce. Sunt chiar doua. Astea deja e mai bine. Inseamna ca ai de unde alege. Ce alegi?... Sa fie bine ca ai de unde alege?... E prea repede?... O fi primavara de vina... Doar ti se pare... Oricum intr-o luna s-ar termina tot, asta daca suntem optimisti... Dar suntem optimisti zicand asta?... Parca suna a pesimism. Ce o mai fi asta?... Pesimism, optimism, ieri nimeni, azi 2-3-4-5-6-7 noi voci... Vrei doar sa iti auzi numele.. probabil asta e.. Ai devenit mai narcisist(a)... Nu, vrei doar sa te joci... Sa te joci cu inima ta sau sa te bucuri de voci si de fapt sa te joci in parc, copilarind, alergand dupa acel om, oricare ar fi acela?... Incepi sa iti treci mana prin par.. mmmm... Cum ar fi fost sa iti mangaie altcineva parul, sa isi doreasca sa puna capul tau pe genunchii ei, genunchii lui si sa te rasfete... Rasfat?.. esti barbat nu faci asta... Rasfat?.. esti femeie, de ce sa faci asta fara sa primesti inapoi?... Primavara avem gen?.. E doar o hornaiala specifica sezonului si speciei sau in sfarsit te-ai mai maturizat cu o primavara si e doar chemarea mintii si inimii la stabilitate?... In filmele americane se vorbeste de iubirile de o vara... Sa fie iubiri de sezon in fiecare sezon?... Ai incercat 2 ani la rand sa te iubesti cu acelasi om doar un sezon?... Asta nu e stabilitate? Trebuie sa fii pregatit. Sa dai raportul ce faci, cu cine, de ce... de cate ori... Nu, nu mai vrei relatie, are si parti proaste, mai putin timp pentru tabieturile tale, mai mult timp pentru tabieturile celuilalt... Devii copil. Ai 40 de ani aproape. Ai un statut... Nu e adevarat.. ai 25 de ani si ai un statut... Nu am varsta... am? Mai conteaza?... Iti doresti numele pronuntat altfel in fiecare zi... Am nevoie de tine, sa fii cu mine, a darui e numele meu.. ce ne daruim, dorinta de a fi admirati sau nevoia de a fi in centrul atentiei... Hai mai bine sa ne iubim.. Orice ar insemna asta... Ridica-te, suna pe cineva, oricine, zambeste, razi, simte-te bine... Suna pe cel, pe cea pe care il placi, o placi... sigur va fi bine. E primavara. Ai voie acum. O facem impreuna?.. facem acest pas spre o noua relatie?

Comentarii

Unknown a spus…
foarte frumoase cuvinte.....ce sa zic, ma regasesc si eu,si felicitari parintilor tai si tie. :)

Postări populare

A oferi din ceea ce ne aduce fericire

“ A oferi ”. Acesta este modul prin care încă de la început micul nostru blog a reuşit să se transforme dintr-o simplă carte de gânduri într-o casă unde firavele gânduri îşi pot întâmpina cititorii. Numărul celor ce deschid uşa către lumea acestui blog a crescut, creşte odată cu timpul şi astfel, am ajuns la momentul în care putem încerca să combinăm utilul cu bucuria de a oferi mai departe la rândul nostru, altora. Oferim posibilitatea ca dumneavoastră să puteţi pune însemnele paginii dumneavoastre web, a afacerii dumneavoastre, a produsului pe care imaginaţia dumneavoastră l-a creat pe un spaţiu pe care îl punem la dispoziţie spre închiriere. Puteţi pune chiar imaginea dumneavoastră… Facem acest lucru pentru a sprijini o fundaţie, “ Şansă pentru Şansă ” pe numele ei, ce încearcă să construiască proiecte dedicate persoanelor diagnosticate cu cancer sau leucemie din România. Sumele obţinute din această închiriere a spaţiului web pe care îl oferim ca platformă publicitară

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat