Oriunde e dragoste, acolo sunt și eu...

Ingerii nu plang, sunt prea tineri... Sper ca au pelcat cu zambete spre lumea in care noi nu ii mai putem simti, vedea.. unde ii putem adora pur si simplu... Sa aprindem o candela pentru iubire. pentru frumusetea ochilor, frumusetea vocii ce si-a pus aprenta pe toata fiinta mea! Multumesc ca ai trait, ai cantat Laura Stoica! Iti ofer ce nu pot oferi, iti daruiesc gandul, lacrima si zilele ce le am in care te ascult si ma faci sa retraiesc amintiri. Un mic si neimportant omagiu dar paote o ocazie de reamintire pentru altii. Sa te odihnesti fericita in lumea ta de ingeri! Esti ingerul ce il ador...

Un taram promis al armoniei... Vise ale noii generatii.. ne pierdem in nestire ca un fum din care suntem creati.. ne risipim, suntem copii pentru a deveni iar copii.. uitam de sunetele puternice ce bat in adancul nostru si carora le spunem batai de inima... uitam de durerea de cap care vesteste chinul interior al unui creier dornic de armonie.. Mergem la munca pentru a munci si zambi fals colegilor de munca, iesim in oras pentru a socializa sau pentru a ne minti de fapt ca avem prieteni... ne mintim mereu dar ne batem si cu pumnul in piept cand ne laudam cu valorile noastre infundate de fapt in cele mai mizere colturi ale fapturii noastre?... De ce sunteti asa? De ce nu invatati de la mine, de la voi, de la ce va inconjoara? va doare sa fiti puternici?.. va doare sa fiti egoisti? Fiti din nou asa cum v-ati nascut.. egali cu fiecare iar unde inegalitatea exista sa fie doar pentru ca voi sunteti aia mai buni si altii mai slabi si nu invers.. Vreau sa te cert! Vreau sa fiti buni ...

O simpla iesire dupa niste banale cumparaturi... o alee itunecata un drum parcurs deja mecanic... Pot astfel sa ma las prada gandurilor mele. Aud doar doua voci ce se suprapun, una plina de dragoste, plina de sentimente calde in care se simte bucuria regasita in sfarsit... Cealalta voce e una stinsa, imi striga cu lacrimi in gat ca nu e drept ce s-a intamplat, ca e prea brusc tot, despartirea... Si totusi au trecut cateva luni bune de atunci. Inca imi mai curg lacrimi cand ma gandesc la bucuria gasita. Fericirea altcuiva inseamna moarte si lacrimi pentru cei din jur in cazul acesta... O saptamana de cand intr-un singur mormant zac 3 oameni. O fotografie pusa la repezeala este acum stricata... Nu mai afiseaza frumusetea celor 2 ochi verzi si zambetul atat de special al celor ce isi duc somnul de veci in mormantul de marmura.. maro.. cu text auriu... Merg spre magazin in continuare.. intre locuinta unde stau acum si magazin sunt aproximativ 100 metri. Atat. insa.. parca merg de un ce...

Frumusetea este in lucrurile marunte. Am recitit asta de curand intr-un articol online al unei dulci colege. Dulce este cuvantul meu preferat. Dulce pentru ca probabil este singurul cuvant care nu te face sa te gandesti din prima la rau, nu te strambi, nu te incrunti, nu te simti singur... Totul este special in lumea mea. Este frumos sa intalnesti oameni noi, sa incerci sa ii cunosti, sa simti dezamagirea ca nu o poti face mai repede, sa te simti uneori chiar penibil. Insa nimic nu mai poate fi rau atata timp cat te gandesti la tine prin ceilalti si pentru ceilalti. Simt ca ating oamenii in strafundul fiintei lor. Fiecare se deschide in fata mea ca un boboc. Fiecare se lasa atins si iubit. Nu conteaza vasta, sexul sau alte nimicuri ce ar putea face diferente intre oameni!. Deschide mai bine ochii. Vei vedea pe monitorul tau, prin acest articol un mic sentiment. Cauta-l descifreaza-l daca nu l-ai regasit printre randuri sau in tine reciteste tot... Exista numai zambete in jurul nos...

Dulci si cautate mustrari Pentru mine e mica mare speranta intr-o lume fara viata. E un suras. E un copac singuratic in desert. Pentru mine e senzuala, animalica prin linistea ei aparenta. E ascunsa intr-o imbratisare, intr-un mister cam negru pentru mine. E indrazneata cand stie ce vrea. Pentru mine e abstracta. Tine in mana o lumina. Acea palida dar dulce lumina o fac sa para usor grotesc pentru altii poate.. dar nu si pentru mine. Asa as descrie in 3 poze si cateva randuri bucuria si persoana care astazi m-a mustrat. Mi-a placut teribil. A se intelege mustrare in sensul bun al cuvantului. Cine este? Cine va fi de acum inainte?... Imi va lasa un comentariu?... Va puteti recunoaste toti si toate aici. In aceasta seara ma simt liber. Ma simt bine dupa o mica umbra ce a fost. A fost si nu va mai fi. Multumesc ca zambesc. Multumesc ca am fost facut sa zambesc. Multumesc ca ma regasesc. Multumirea e simpla traire necesara sau ceva mult mai complex? Pentru ...

Zambete pentru mine. serios pentru altii... Si am zambit. Nu m-am uitat in oglinda. Oricum nu m-as fi recunoscut. Trecut. Zambet. Prezent. Serios. Viitor. Zambet sau serios? Sunt eu. Sunt singur si sunt cu toti. Ma simt foarte bine. Ma simt din ce in ce mai bine. E primvara. Este?.. Aseara m-am refacut. Seara. Companie noua si amintiri vechi. Parca eram acasa. Glasurile vechilor colegi si prieteni imi rasunau in memorie. Pacat ca timpul ma va determina sa aleg noi prieteni. Iar... Legaturi. Zambete. Dulci. Regrete. Dulci si ele. M-am simtit si ma simt super. Ma simt bagat in seama. Ma simt din nou important pentru cei de langa mine. Ma simt ca am reusit sa readuc zambete pe fata celor de langa mine. De ce ne pasa de ce parere facem celor din jur? Sunt cei de langa noi atat de importanti in a ne ajuta sa ne construim visele, sa le implinim sau mai mult.. sa ne darame visele? De ce e atata valva in jurul nostru. De ce vin mereu oameni noi si nu putem pastra un acelasi grup de mic...

... iar in clipa in care o rugaciune este rostita pentru prima oara se naste un zeu... Timp de 4 ani mi-am dorit sa obtin din nou ceea ce lasasem in urma... strazi aglomerate de masini si oameni, strazi luminate de vitrine imense in care culorile te inunda doar pentru a contribui la avalansa de sentimente ce fierbe in interiorul tau. Am cautat cuvinte care imi suna dulce ca "acasa" si am mai cautat o draga bucata din mine pe care am pierdut-o in clipa in care am lasat totul in urma mea pentru a imi implini dragostea pentru... nou. M-am intors dupa 4 ani si mi-am amintit de cel ce eram acum ceva timp. Mie mi se pare ca eram mult mai bun decat acum. eram plin de vise, plin de incredere, plin de prieteni, plin de puterea de a ma uita in proprii ochi. Acum sunt altul. Credeam ca nu mai pot fi cel ce a fost odata si ca schimbarea mea va fi ireversibila. Si am inceput apoi sa visez. Am inceput sa visez cand am facut primul pas pe peronul garii orasului in care demult venea ...