O camera plina de fotografii...

O simpla iesire dupa niste banale cumparaturi... o alee itunecata un drum parcurs deja mecanic... Pot astfel sa ma las prada gandurilor mele. Aud doar doua voci ce se suprapun, una plina de dragoste, plina de sentimente calde in care se simte bucuria regasita in sfarsit... Cealalta voce e una stinsa, imi striga cu lacrimi in gat ca nu e drept ce s-a intamplat, ca e prea brusc tot, despartirea... Si totusi au trecut cateva luni bune de atunci. Inca imi mai curg lacrimi cand ma gandesc la bucuria gasita. Fericirea altcuiva inseamna moarte si lacrimi pentru cei din jur in cazul acesta... O saptamana de cand intr-un singur mormant zac 3 oameni. O fotografie pusa la repezeala este acum stricata... Nu mai afiseaza frumusetea celor 2 ochi verzi si zambetul atat de special al celor ce isi duc somnul de veci in mormantul de marmura.. maro.. cu text auriu... Merg spre magazin in continuare.. intre locuinta unde stau acum si magazin sunt aproximativ 100 metri. Atat. insa.. parca merg de un ceas... ma gandesc si imaginea bunicii mele apare si ea cerandu-si drepturile. Nu imi pot reda cum trebuie chipul ei insa ce ironic pot sa vad foarte bine chipul unei persoane pe care am vazut-o in treacat acum un an... de ce oare?... Si m-am hotarat... Vreau o locuinta noua.. si.. voi incarca peretii unei camere cu fotografii.. Fotografi, imagini cu toti cei care au trecut macar o data prin viata mea. Chiar daca au trecut pentru 5 minute. Ii voi imortaliza si ii voi cinsti. O fotografie si un nume. Asa poate imi voi reda mult mai usor trecutul placut sau mai putin placut petrecut alaturi de oamenii din viata mea... Ajung in magazin.. cumpar ce am de luat.. numar ultimii bani pe care ii mai am in magazin.. nu imi ajung pentru alte cumparaturi in zilele ce vor urma.. insa nu e nimic.. sunt obisnuit.. ma uit in sacosa.. o paine si un iaurt... nu va mai dura mult mizeria asta... Plec mohorat... Vreau o lumina in viata mea...