Zambete pentru mine. serios pentru altii...
Si am zambit. Nu m-am uitat in oglinda. Oricum nu m-as fi recunoscut. Trecut. Zambet. Prezent. Serios. Viitor. Zambet sau serios? Sunt eu. Sunt singur si sunt cu toti. Ma simt foarte bine. Ma simt din ce in ce mai bine. E primvara. Este?.. Aseara m-am refacut.
Seara. Companie noua si amintiri vechi. Parca eram acasa. Glasurile vechilor colegi si prieteni imi rasunau in memorie. Pacat ca timpul ma va determina sa aleg noi prieteni. Iar...
Legaturi. Zambete. Dulci. Regrete. Dulci si ele.
M-am simtit si ma simt super. Ma simt bagat in seama. Ma simt din nou important pentru cei de langa mine. Ma simt ca am reusit sa readuc zambete pe fata celor de langa mine. De ce ne pasa de ce parere facem celor din jur? Sunt cei de langa noi atat de importanti in a ne ajuta sa ne construim visele, sa le implinim sau mai mult.. sa ne darame visele? De ce e atata valva in jurul nostru. De ce vin mereu oameni noi si nu putem pastra un acelasi grup de mici.. pana la adanci batraneti? E atat de greu?... Apare dezamagirea? Apare speranta?
De ce in ultima vreme toata lumea pune intrebari? De ce le pun si eu? Nimeni nu raspunde?
Am sa raspund eu la o intrebare. Aparentele. Inseala?... Se pare ca nu insala niciuodata. Mai ales ca prima impresie ne-o face fizicul unui om si nu modul lui. Acelasi fizic pe care il vedem mereu.. mereu... Fizic ce se schimba odata cu noi.
As vrea ca toti ce citesc acest articol sa termine de citit cu un zambet. Fie ca le convine sau nu. Zambiti. ca e tot ce mai puteti face bun pentru voi. Meritati asta. Merit asta. Merita fiecare. Un sarut dulce... ca mine...
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii
Comentarii
toti zambesc...putini rad... eu rad..imi place viata imi place tot...rad pentru ca imi place ... hai razi cu mine...haideti sa radem nu doar zambete....
RAD
Parerea pe care o avem despre noi insine nu este numai o evaluare personala ci si o anticipare sau o estimare a evaluarii celorlalti..
Suntem tentati cateodata sa ne convingem ca parerea celorlalti nu ne afecteaza,.. dar sincer...critica sau aprobarea nu ne lasa indiferenti.
Suntem multumiti de noi pentru ca intr-un fel sau altul ne simtim apreciati ....si invers suntem nemultumiti atunci cand acceptarea sociala se diminueaza...
Aparentele inseala?
Uneori..da!
Sunt oameni pe care ii poti citi din priviri...au o transparenta a sufletului reflectata in ochi..
Altii ne pot insela in privinta primei impresii... Nu intotdeauna avem intuitia si capacitatea de a citi "omul" in imaginea fizica care o afiseaza .
Si uite ca am si zambit :)..citind ce ai scris...pentru ca, pana la urma zambetul e ca stergatorul de parbriz - nu opreste ploaia dar ne ajuta sa ne vedem de drum :)