Treceți la conținutul principal

Si cand un zambet ramane doar al meu...

Zambete pentru mine. serios pentru altii...
Si am zambit. Nu m-am uitat in oglinda. Oricum nu m-as fi recunoscut. Trecut. Zambet. Prezent. Serios. Viitor. Zambet sau serios? Sunt eu. Sunt singur si sunt cu toti. Ma simt foarte bine. Ma simt din ce in ce mai bine. E primvara. Este?.. Aseara m-am refacut. Seara. Companie noua si amintiri vechi. Parca eram acasa. Glasurile vechilor colegi si prieteni imi rasunau in memorie. Pacat ca timpul ma va determina sa aleg noi prieteni. Iar... Legaturi. Zambete. Dulci. Regrete. Dulci si ele. M-am simtit si ma simt super. Ma simt bagat in seama. Ma simt din nou important pentru cei de langa mine. Ma simt ca am reusit sa readuc zambete pe fata celor de langa mine. De ce ne pasa de ce parere facem celor din jur? Sunt cei de langa noi atat de importanti in a ne ajuta sa ne construim visele, sa le implinim sau mai mult.. sa ne darame visele? De ce e atata valva in jurul nostru. De ce vin mereu oameni noi si nu putem pastra un acelasi grup de mici.. pana la adanci batraneti? E atat de greu?... Apare dezamagirea? Apare speranta? De ce in ultima vreme toata lumea pune intrebari? De ce le pun si eu? Nimeni nu raspunde? Am sa raspund eu la o intrebare. Aparentele. Inseala?... Se pare ca nu insala niciuodata. Mai ales ca prima impresie ne-o face fizicul unui om si nu modul lui. Acelasi fizic pe care il vedem mereu.. mereu... Fizic ce se schimba odata cu noi. As vrea ca toti ce citesc acest articol sa termine de citit cu un zambet. Fie ca le convine sau nu. Zambiti. ca e tot ce mai puteti face bun pentru voi. Meritati asta. Merit asta. Merita fiecare. Un sarut dulce... ca mine...
2 comentarii

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…