Treceți la conținutul principal

Si cand un zambet ramane doar al meu...

Zambete pentru mine. serios pentru altii...
Si am zambit. Nu m-am uitat in oglinda. Oricum nu m-as fi recunoscut. Trecut. Zambet. Prezent. Serios. Viitor. Zambet sau serios? Sunt eu. Sunt singur si sunt cu toti. Ma simt foarte bine. Ma simt din ce in ce mai bine. E primvara. Este?.. Aseara m-am refacut. Seara. Companie noua si amintiri vechi. Parca eram acasa. Glasurile vechilor colegi si prieteni imi rasunau in memorie. Pacat ca timpul ma va determina sa aleg noi prieteni. Iar... Legaturi. Zambete. Dulci. Regrete. Dulci si ele. M-am simtit si ma simt super. Ma simt bagat in seama. Ma simt din nou important pentru cei de langa mine. Ma simt ca am reusit sa readuc zambete pe fata celor de langa mine. De ce ne pasa de ce parere facem celor din jur? Sunt cei de langa noi atat de importanti in a ne ajuta sa ne construim visele, sa le implinim sau mai mult.. sa ne darame visele? De ce e atata valva in jurul nostru. De ce vin mereu oameni noi si nu putem pastra un acelasi grup de mici.. pana la adanci batraneti? E atat de greu?... Apare dezamagirea? Apare speranta? De ce in ultima vreme toata lumea pune intrebari? De ce le pun si eu? Nimeni nu raspunde? Am sa raspund eu la o intrebare. Aparentele. Inseala?... Se pare ca nu insala niciuodata. Mai ales ca prima impresie ne-o face fizicul unui om si nu modul lui. Acelasi fizic pe care il vedem mereu.. mereu... Fizic ce se schimba odata cu noi. As vrea ca toti ce citesc acest articol sa termine de citit cu un zambet. Fie ca le convine sau nu. Zambiti. ca e tot ce mai puteti face bun pentru voi. Meritati asta. Merit asta. Merita fiecare. Un sarut dulce... ca mine...

Comentarii

Anonim a spus…
zambesc mereu...zambete peste zambete zambete mai perverse zambete frumoase zambete inocente...
toti zambesc...putini rad... eu rad..imi place viata imi place tot...rad pentru ca imi place ... hai razi cu mine...haideti sa radem nu doar zambete....
RAD
4 aprilie 2006 la 21:47
Anonim a spus…
De ce ne pasa de ce parere facem celor din jur?
Parerea pe care o avem despre noi insine nu este numai o evaluare personala ci si o anticipare sau o estimare a evaluarii celorlalti..
Suntem tentati cateodata sa ne convingem ca parerea celorlalti nu ne afecteaza,.. dar sincer...critica sau aprobarea nu ne lasa indiferenti.
Suntem multumiti de noi pentru ca intr-un fel sau altul ne simtim apreciati ....si invers suntem nemultumiti atunci cand acceptarea sociala se diminueaza...

Aparentele inseala?
Uneori..da!
Sunt oameni pe care ii poti citi din priviri...au o transparenta a sufletului reflectata in ochi..
Altii ne pot insela in privinta primei impresii... Nu intotdeauna avem intuitia si capacitatea de a citi "omul" in imaginea fizica care o afiseaza .

Si uite ca am si zambit :)..citind ce ai scris...pentru ca, pana la urma zambetul e ca stergatorul de parbriz - nu opreste ploaia dar ne ajuta sa ne vedem de drum :)
7 mai 2006 la 21:12
Trimiteți un comentariu

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul

Urletul tăcerii

Uneori stai în întuneric și te gândești la lumina ce ai vrea să o aduci. Alteori stai în întuneric și simți că tot întunericul aduce mai mult întuneric și nu știi dacă întreaga cameră se învârte cu tine sau dacă tot ce nu vezi e o închipuire a ta. Uneori nu știi dacă e corect sau dacă e greșit ce alegi să spui sau ce alegi să faci și de multe ori găsim vinovați sau scuze. Alteori dăm vina pe noi înșine însă rareori învățăm din dialogurile ce le purtăm cu propria minte, cu propria imagine a imaginației noastre... Uneori ai vrea ca o îmbrățișare să schimbe totul însă atingerea devine nedorită căci te leagă mai mult de ace persoană și ți-e frică de durerea ce va crește odată cu numărul de atingeri sau cu nivelul de sensibilitate pe care fiecare atingere atinge în propriul tău trup și suflet. Alteori o atingere aduce la loc pacea dar ascunde răspunsul ce uneori e mai bine să nu vină. Uneori scrii despre oameni și uiți apoi de ce ai scris despre ei sau dacă nu, care a fost exact ...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul