Nu, nu e o greșeală. Am scris Afi intenționat, Afi, deja celebru Mall, pe numele lui real, cu nume de palat cu tot.
Palat într-o împărăție a timpului pierdut printre culoare și culori, printre arome de mâncăruri și mirosuri ale claselor sociale ce se înghesuie spre o mai dinamică, modernă viață socială.
Nu sunt ipocrit, am fost și voi mai fi ”la Mall” și știu cum uneori e ceea ce trebuie să facem pentru a merge mai departe, orice ar însemna asta. Vreau să vorbesc însă despre risipă.
Risipă e un cuvânt cu care am fost pus față în față în timp ce băteam la uși acum ceva zile, ”cerșind” donații pentru oamenii din Sudanul de Sud, peste 300 de mii de oameni, da, 300.000, ce zilnic beau apă precum animalele, cu capul scufundat în răul Nil, cunoscut de noi pentru misterele faraonilor și nu pentru toaleta publică a egiptenilor de azi.
Oameni goniți din casă, de război, adunați în tabere de refugiați, beau apă din acest rău, zilnic.
Mâncarea lor? Ghiciți. Nu Shaorma, nu McDonads, KFC, salate bio sau alte mofturele ce le savurăm pe lângă ciorba de la mama. Nu. Ați auzit de mâncare terapeutică?
E o pastă de alune cu ceva banane cu gust și de pastile căci e aruncat acolo un amestec de 42 de minerale și vitamine pentru a oferi organismului ce e nevoie să supraviețuiască. Nu să trăiască bine. Să supraviețuiască.
Vorbeam despre risipă.
Am dat la una din acele uși unde am bătut pentru donații pentru apă curată și mâncare pentru acești 300.000 de oameni de un soldat. Irlandez. Bucătar în armată. Mesajul lui a fost simplu:
Pe românește, oameni dispuși să mănânce lături.
Ce vreau de la tine? În următoarele zile, până pe 29 mai, vreau să pui un leu deoparte din ceea ce ai în buzunar și dispus să cheltui pe fast-food, suc, bere, ceai, ciocolată sau ceva ce nu ai neapărată nevoie.
1 leu înseamnă 40 de litri de apă curată în Sudan. Pe 29 mai am să îți cer acel 1 leu, 2,3,4 lei ce ai reușit să îi pui deoparte pentru a cumpăra împreună această apă curată pentru o familie acolo.
Ce valoare dai vieții?
AFI sau a nu fi? Aceasta e întrebarea.
Un articol de Denis Ciumbargi
Palat într-o împărăție a timpului pierdut printre culoare și culori, printre arome de mâncăruri și mirosuri ale claselor sociale ce se înghesuie spre o mai dinamică, modernă viață socială.
Nu sunt ipocrit, am fost și voi mai fi ”la Mall” și știu cum uneori e ceea ce trebuie să facem pentru a merge mai departe, orice ar însemna asta. Vreau să vorbesc însă despre risipă.
Risipă e un cuvânt cu care am fost pus față în față în timp ce băteam la uși acum ceva zile, ”cerșind” donații pentru oamenii din Sudanul de Sud, peste 300 de mii de oameni, da, 300.000, ce zilnic beau apă precum animalele, cu capul scufundat în răul Nil, cunoscut de noi pentru misterele faraonilor și nu pentru toaleta publică a egiptenilor de azi.
Oameni goniți din casă, de război, adunați în tabere de refugiați, beau apă din acest rău, zilnic.
Mâncarea lor? Ghiciți. Nu Shaorma, nu McDonads, KFC, salate bio sau alte mofturele ce le savurăm pe lângă ciorba de la mama. Nu. Ați auzit de mâncare terapeutică?
E o pastă de alune cu ceva banane cu gust și de pastile căci e aruncat acolo un amestec de 42 de minerale și vitamine pentru a oferi organismului ce e nevoie să supraviețuiască. Nu să trăiască bine. Să supraviețuiască.
Vorbeam despre risipă.
Am dat la una din acele uși unde am bătut pentru donații pentru apă curată și mâncare pentru acești 300.000 de oameni de un soldat. Irlandez. Bucătar în armată. Mesajul lui a fost simplu:
M-am întors recent din Chad (țară vecină cu Sudanul de Sud) unde am fost trimis cu forțele armatei pentru a ajuta organizații de caritate să intre în Sudan fără a fi împușcați de rebeli pentru ca oamenii aceștia să fie ajutați. În fiecare zi, seara, după ce toți soldații au terminat masa, resturile le adunam și le dădeam acestor oameni care băteau pentru aceste resturi.
Pe românește, oameni dispuși să mănânce lături.
Ce vreau de la tine? În următoarele zile, până pe 29 mai, vreau să pui un leu deoparte din ceea ce ai în buzunar și dispus să cheltui pe fast-food, suc, bere, ceai, ciocolată sau ceva ce nu ai neapărată nevoie.
1 leu înseamnă 40 de litri de apă curată în Sudan. Pe 29 mai am să îți cer acel 1 leu, 2,3,4 lei ce ai reușit să îi pui deoparte pentru a cumpăra împreună această apă curată pentru o familie acolo.
Ce valoare dai vieții?
AFI sau a nu fi? Aceasta e întrebarea.
Un articol de Denis Ciumbargi
Comentarii