Treceți la conținutul principal

Afi sau a nu fi

 Nu, nu e o greșeală. Am scris Afi intenționat, Afi, deja celebru Mall, pe numele lui real, cu nume de palat cu tot.

Palat într-o împărăție a timpului pierdut printre culoare și culori, printre arome de mâncăruri și mirosuri ale claselor sociale ce se înghesuie spre o mai dinamică, modernă viață socială.

Nu sunt ipocrit, am fost și voi mai fi ”la Mall” și știu cum uneori e ceea ce trebuie să facem pentru a merge mai departe, orice ar însemna asta. Vreau să vorbesc însă despre risipă.

Risipă e un cuvânt cu care am fost pus față în față în timp ce băteam la uși acum ceva zile, ”cerșind” donații pentru oamenii din Sudanul de Sud, peste 300 de mii de oameni, da, 300.000, ce zilnic beau apă precum animalele, cu capul scufundat în răul Nil, cunoscut de noi pentru misterele faraonilor și nu pentru toaleta publică a egiptenilor de azi.
Oameni goniți din casă, de război, adunați în tabere de refugiați, beau apă din acest rău, zilnic.


Mâncarea lor? Ghiciți. Nu Shaorma, nu McDonads, KFC, salate bio sau alte mofturele ce le savurăm pe lângă ciorba de la mama. Nu. Ați auzit de mâncare terapeutică?

E o pastă de alune cu ceva banane cu gust și de pastile căci e aruncat acolo un amestec de 42 de minerale și vitamine pentru a oferi organismului ce e nevoie să supraviețuiască. Nu să trăiască bine. Să supraviețuiască.


Vorbeam despre risipă.
Am dat la una din acele uși unde am bătut pentru donații pentru apă curată și mâncare pentru acești 300.000 de oameni de un soldat. Irlandez. Bucătar în armată. Mesajul lui a fost simplu:

M-am întors recent din Chad (țară vecină cu Sudanul de Sud) unde am fost trimis cu forțele armatei pentru a ajuta organizații de caritate să intre în Sudan fără a fi împușcați de rebeli pentru ca oamenii aceștia să fie ajutați. În fiecare zi, seara, după ce toți soldații au terminat masa, resturile le adunam și le dădeam acestor oameni care băteau pentru aceste resturi.

Pe românește, oameni dispuși să mănânce lături.

Ce vreau de la tine? În următoarele zile, până pe 29 mai, vreau să pui un leu deoparte din ceea ce ai în buzunar și dispus să cheltui pe fast-food, suc, bere, ceai, ciocolată sau ceva ce nu ai neapărată nevoie.
1 leu înseamnă 40 de litri de apă curată în Sudan. Pe 29 mai am să îți cer acel 1 leu, 2,3,4 lei ce ai reușit să îi pui deoparte pentru a cumpăra împreună această apă curată pentru o familie acolo.

Ce valoare dai vieții?

AFI sau a nu fi? Aceasta e întrebarea.

Un articol de Denis Ciumbargi
Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…