Treceți la conținutul principal

Oriunde e dragoste socială, acolo ești și tu, acolo suntem noi.



Dragostea nu se face în singurătate. Dragostea nu se face de unul singur, una singură. Dragostea nu este singură.

Dragostea se pierde însă când te pierzi în singurătate. Dragostea adevărată o vezi în cele mai publice locuri dar o simți în cel mai intim loc.

Dragostea e mai frumoasă când o împarți.

Am decis ca dragostea mea să devină dragostea noastră și cuvintele mele să fie parte dintr-un dialog cu tine pentru o lume cu mai puțină singurătate și mai multă dragoste. Dragostea nu se face în singurătate.

Lumea scrie despre dragoste, articolul acesta este despre oameni care au spus cel puțin o vorbă despre dragoste pentru a apărea pe acest blog. Acest articol e scris de un grup de oameni. Scrie și tu.

Un grup de oameni au scris pentru tine.
Trifanescu C-tin Valentin - Oriunde voi simți că sunt iubit voi dărui și eu la rândul meu!!!! 
Sabina Elena - Iubirea nu ia ostateci. Ea nu se târguiește. Nu este compromisă de
frică. Dimpotrivă, acolo unde iubirea e prezentă, frica, prin miliardele de
condiționări pe care le implică, nu poate exista.
Vlad Paul Dumitrescu - Frica poate apărea în iubire atunci când nu ești sigură că ești iubită la fel de mult, sau măcar iubită...
Dacă nu te iubește? Dacă iubirea pe care i-o porți e degeaba? Aici nu apare frica? 
Cristian Christian - Sau.. oriunde e dragoste, ar trebui să fiu și eu? Unde găsim dragostea? Știm de unde să o luam? O oferim și noi? Putem reformula: oriunde sunt, e dragoste! 
John Hume 
cum de-ai murit, iubire, când abia te-ai născut,
să-i ții, ca-ntr-un război, inimii mele, scut?
cin' ți-a săpat degrabă adâncă groapă, rece,
în ea, sicriul putred, mârșav, să ți-l înece?
de ce-ai mai prins în mine absurdă rădăcină,
dacă știai că-n ploaie și-n vânt n-are să țină?
și lemnul ce-a-început, prin timp, să se usuce,
ți-e azi, la căpătâi, o simplă fadă cruce.
până și dorul trist de tine parcă moare,
te plâng iar înlăuntru-mi să văd cât mă mai doare,
și mă întreb, stupid, cum se întreabă-oricine:
cum de-ai murit, iubire, dacă te simt în mine?
Dragostea se simte, se învață, se oferă. Ce e dragostea pentru tine? Tu ce scrii?
Un articol de Denis Ciumbargi
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...
Un comentariu
Citeşte tot articolul

Un titlu pentru un artist

De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine. Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă. Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt c...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul