Treceți la conținutul principal

Emanciparea femeii nu e o egalitate


Emanciparea femeii a fost posibilă prin emanciparea bărbatului.

Evoluția socială a femeii a fost posibilă prin evoluția socială a bărbatului.

Egalitatea femeii cu bărbatul este posibilă prin egalitatea pe care a acceptat-o bărbatul.

Pentru femeia de azi au fost nevoie de mii de ani în care bărbații au trebuit și au putut să conducă. Forma lumii de azi, a țărilor pe care azi femeile doresc să le conducă a fost creată de războaie începute și duse de bărbați. Lumea de azi se bazează pe legi venite din nevoia de pune ordine în războaiele începute și duse de bărbați.

Legile ce au creat egalitate în această lume, între țări și bărbați pentru a opri războaie duse de alți bărbați au condus la legi ce au creat egalitatea cu femeile.

Vocea femeilor de azi a fost făcută auzită urechilor bărbaților de atunci, vocea femeilor de azi a fost ascultată și transformată în egalitate prin voturi acceptate de bărbații de azi.

A conduce, a avea un comportament de conducător este un element ce a fost perfectat de bărbați și oferit apoi femeilor. De acea a fost mai ușor femeilor în istorie să conducă, dacă vom compara timpul, decât le-a fost bărbaților.

Femeile au putere asupra bărbaților se spune. Bărbații s-au efeminat pentru ca femeile să poată deveni egale. Femeile s-au masculinizat căci egalitatea și emanciparea ce au obținut-o le-au deschis uși spre lucruri la care spiritul lor special și mai sensibil ca natură nu trebuia expus. De aceea bărbații sunt mai reci, căci a sta în umbra greutăților te ține în umbră și în orice loc cu umbră e mai rece. De aceea femeile devin mai superficiale căci pentru a face greutățile ușoare, multe din ce a fost ținut cu greutate de bărbați au fost golite de valori și conținut pentru a putea fi cărate de femei. De aceea bărbații sunt mai tăcuți, pentru a egala efortul lor fizic sau intelectual cu puterea cuvintelor venite din inima mai puternică a femeii.

Știu femeile de azi câte femei au luptat în trecut pentru emanciparea femeilor în raport cu bărbații?

A meritat ca cele câteva sute de femei să lupte pentru ca toate miliardele de femei să devină egale cu bărbații AUTOMAT astăzi? Nu era mai bine să lupte decât pentru a da putere femeilor să aleagă ele însele dacă să devină sau nu egale cu aceștia, sau mai ales, să devină egale atunci când decid ele că sunt pregătite sau dacă se merită să fie egale? Să nu fie totul un proces automat doar pentru că legile spun și impun de la naștere această egalitate?

Femeile încă nu se simt înțelese de bărbați în ceea ce privește raportul de egalitate. Femeile luptă pentru supremație intelectuală și profesională cu bărbații. Poate vor câștiga. Acum credem că e egalitate. Dar ce vor obține de fapt, ce e acest câștig?

Bărbați dezbrăcați de bărbăție din punctul de vedere al bărbaților. Mai multe femei. Va fi o lume condusă intuitiv și sentimental. Vor fi mai multe pisici și veverițe salvate prin campanii sociale prin programe gen Greenpeace și mai multe alte animale dispărute pentru vecie precum șerpi, maimuțe luptătoare, rechini ce sfâșie foci etc doar pentru că nu sunt la fel de drăguțe precum animăluțele ce invadează pereții sociali ai prietenilor noștri virtuali. Va fi o lume cu copii conduși doar după spiritul matern ce se vor lupta din greu și eu pentru egalitate căci ei sunt ”puii cei mai frumoși din lume căci așa cred mamele lor despre ei”. Se vor lupta căci unul din ei trebuie să fie mai mult ”puiul mamii” decât un altul. Vor fi mai puține resurse căci lumea femeilor e mai comercială decât cea a femeilor. Câte din reclamele de la TV sunt dedicate femeilor și câte bărbaților? Doar numărați. Va fi o lume însă poate mai iubitoare în ceea ce privește natura umană.

Femeile pot domina moral bărbații, le pot intoxica simțurile cu pasiuni și pot da viață prin naștere bărbaților. Sunt unice. Nu pot da viață vieții fără bărbați și fără ei rolul lor unic s-ar anula. Bărbații au creat, născut însă această lume. Din start nu există egalitate între roluri. Dar poate exista egalitate.

Egalitatea între femei și bărbați nu e în ce pot deține social fiecare din punct de vedere profesional, material, legal.

Egalitatea între femei și bărbați este în a petrece timp egal înțelegând și respectând ce poate face diferit dar util, bun, necesar, unul pentru celălalt.

Un articol de Denis Ciumbargi



Comentarii

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

Soarele e o lacrimă de înger

Soarele se va prăbuşi de pe obrazul cerului albastru, din albastrul la care au privit ochii unui înger… Soarele se va prăbuşi de pe cer, rănit şi sângerând, şi nimeni nu îl va vedea pentru a-i prinde căderea şi a îi face căderea mai uşoară şi impactul cu nimicul mai moale spre a nu se sparge în mii de bucăţi. Acoperă-mi ochii şi urechile şi spune-mi că nu, soarele nu poate cădea din ceruri dacă despărţirea ne leagă  precum lacrimile ce cad dezlegate de ochii cu gene prea negre, negre precum cerul unei nopţi pe al cărui negru stelele sunt în stare de şoc… Stelele plâng după soare, după el, cel ce le face să aibă lumină în ochii acum stinşi ai unui înger ce nu mai vede încotro să zboare, pe cine să protejeze… Lacrimile unui înger se scufundă acum în buzele unui copil ce descoperă universul iubirii cu primii săi paşi, paşi făcuţi cu inima prea deschisă în drumul lui spre a deveni un bărbat, bărbat căutând cuvintele “a fi acolo, zid de apărare pentru jumătatea sufletului său…”. ...

Dincolo, peste umărul meu

Dincolo, peste umărul meu, e o altă lume în care alergi și îți pierzi drumul, unde totul devine atât de rece încât și noaptea se simte uscată, uscată până la tortură… Dincolo de umărul meu e o altă lume spre care privesc prin zidurile ce le-am construit să mă apere de acea lume dar care au devenit zidurile ce mă țin captiv și nu mă lasă să evadez spre lumea de acolo, la un umăr distanță. Dincolo de umărul meu e o lume în care alții se mânjesc cu noroi și se spală în gropile lor din care nu pot să iasă, gropi ale propriei lor voințe goale. Poate de aceea alții se mânjesc cu noroi, pentru a acoperi propriile făpturi ce nu le mai recunosc nici ei înșiși, pentru a crea o mască ce, deși din noroi, e mai curată decât materialul din care le e construită ființa. Dincolo de umărul meu plouă însă cu dăruirea altora și astfel noroiul se scurge de pe fața acelora mânjiți și umple gropile în care se află și astfel unii oameni se ridică iar spre ceva mai bun. În lumea de dincolo de umărul meu cont...