Treceți la conținutul principal

Emanciparea femeii nu e o egalitate


Emanciparea femeii a fost posibilă prin emanciparea bărbatului.

Evoluția socială a femeii a fost posibilă prin evoluția socială a bărbatului.

Egalitatea femeii cu bărbatul este posibilă prin egalitatea pe care a acceptat-o bărbatul.

Pentru femeia de azi au fost nevoie de mii de ani în care bărbații au trebuit și au putut să conducă. Forma lumii de azi, a țărilor pe care azi femeile doresc să le conducă a fost creată de războaie începute și duse de bărbați. Lumea de azi se bazează pe legi venite din nevoia de pune ordine în războaiele începute și duse de bărbați.

Legile ce au creat egalitate în această lume, între țări și bărbați pentru a opri războaie duse de alți bărbați au condus la legi ce au creat egalitatea cu femeile.

Vocea femeilor de azi a fost făcută auzită urechilor bărbaților de atunci, vocea femeilor de azi a fost ascultată și transformată în egalitate prin voturi acceptate de bărbații de azi.

A conduce, a avea un comportament de conducător este un element ce a fost perfectat de bărbați și oferit apoi femeilor. De acea a fost mai ușor femeilor în istorie să conducă, dacă vom compara timpul, decât le-a fost bărbaților.

Femeile au putere asupra bărbaților se spune. Bărbații s-au efeminat pentru ca femeile să poată deveni egale. Femeile s-au masculinizat căci egalitatea și emanciparea ce au obținut-o le-au deschis uși spre lucruri la care spiritul lor special și mai sensibil ca natură nu trebuia expus. De aceea bărbații sunt mai reci, căci a sta în umbra greutăților te ține în umbră și în orice loc cu umbră e mai rece. De aceea femeile devin mai superficiale căci pentru a face greutățile ușoare, multe din ce a fost ținut cu greutate de bărbați au fost golite de valori și conținut pentru a putea fi cărate de femei. De aceea bărbații sunt mai tăcuți, pentru a egala efortul lor fizic sau intelectual cu puterea cuvintelor venite din inima mai puternică a femeii.

Știu femeile de azi câte femei au luptat în trecut pentru emanciparea femeilor în raport cu bărbații?

A meritat ca cele câteva sute de femei să lupte pentru ca toate miliardele de femei să devină egale cu bărbații AUTOMAT astăzi? Nu era mai bine să lupte decât pentru a da putere femeilor să aleagă ele însele dacă să devină sau nu egale cu aceștia, sau mai ales, să devină egale atunci când decid ele că sunt pregătite sau dacă se merită să fie egale? Să nu fie totul un proces automat doar pentru că legile spun și impun de la naștere această egalitate?

Femeile încă nu se simt înțelese de bărbați în ceea ce privește raportul de egalitate. Femeile luptă pentru supremație intelectuală și profesională cu bărbații. Poate vor câștiga. Acum credem că e egalitate. Dar ce vor obține de fapt, ce e acest câștig?

Bărbați dezbrăcați de bărbăție din punctul de vedere al bărbaților. Mai multe femei. Va fi o lume condusă intuitiv și sentimental. Vor fi mai multe pisici și veverițe salvate prin campanii sociale prin programe gen Greenpeace și mai multe alte animale dispărute pentru vecie precum șerpi, maimuțe luptătoare, rechini ce sfâșie foci etc doar pentru că nu sunt la fel de drăguțe precum animăluțele ce invadează pereții sociali ai prietenilor noștri virtuali. Va fi o lume cu copii conduși doar după spiritul matern ce se vor lupta din greu și eu pentru egalitate căci ei sunt ”puii cei mai frumoși din lume căci așa cred mamele lor despre ei”. Se vor lupta căci unul din ei trebuie să fie mai mult ”puiul mamii” decât un altul. Vor fi mai puține resurse căci lumea femeilor e mai comercială decât cea a femeilor. Câte din reclamele de la TV sunt dedicate femeilor și câte bărbaților? Doar numărați. Va fi o lume însă poate mai iubitoare în ceea ce privește natura umană.

Femeile pot domina moral bărbații, le pot intoxica simțurile cu pasiuni și pot da viață prin naștere bărbaților. Sunt unice. Nu pot da viață vieții fără bărbați și fără ei rolul lor unic s-ar anula. Bărbații au creat, născut însă această lume. Din start nu există egalitate între roluri. Dar poate exista egalitate.

Egalitatea între femei și bărbați nu e în ce pot deține social fiecare din punct de vedere profesional, material, legal.

Egalitatea între femei și bărbați este în a petrece timp egal înțelegând și respectând ce poate face diferit dar util, bun, necesar, unul pentru celălalt.

Un articol de Denis Ciumbargi



Comentarii

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...

Urletul tăcerii

Uneori stai în întuneric și te gândești la lumina ce ai vrea să o aduci. Alteori stai în întuneric și simți că tot întunericul aduce mai mult întuneric și nu știi dacă întreaga cameră se învârte cu tine sau dacă tot ce nu vezi e o închipuire a ta. Uneori nu știi dacă e corect sau dacă e greșit ce alegi să spui sau ce alegi să faci și de multe ori găsim vinovați sau scuze. Alteori dăm vina pe noi înșine însă rareori învățăm din dialogurile ce le purtăm cu propria minte, cu propria imagine a imaginației noastre... Uneori ai vrea ca o îmbrățișare să schimbe totul însă atingerea devine nedorită căci te leagă mai mult de ace persoană și ți-e frică de durerea ce va crește odată cu numărul de atingeri sau cu nivelul de sensibilitate pe care fiecare atingere atinge în propriul tău trup și suflet. Alteori o atingere aduce la loc pacea dar ascunde răspunsul ce uneori e mai bine să nu vină. Uneori scrii despre oameni și uiți apoi de ce ai scris despre ei sau dacă nu, care a fost exact ...