Treceți la conținutul principal

Emanciparea femeii nu e o egalitate


Emanciparea femeii a fost posibilă prin emanciparea bărbatului.

Evoluția socială a femeii a fost posibilă prin evoluția socială a bărbatului.

Egalitatea femeii cu bărbatul este posibilă prin egalitatea pe care a acceptat-o bărbatul.

Pentru femeia de azi au fost nevoie de mii de ani în care bărbații au trebuit și au putut să conducă. Forma lumii de azi, a țărilor pe care azi femeile doresc să le conducă a fost creată de războaie începute și duse de bărbați. Lumea de azi se bazează pe legi venite din nevoia de pune ordine în războaiele începute și duse de bărbați.

Legile ce au creat egalitate în această lume, între țări și bărbați pentru a opri războaie duse de alți bărbați au condus la legi ce au creat egalitatea cu femeile.

Vocea femeilor de azi a fost făcută auzită urechilor bărbaților de atunci, vocea femeilor de azi a fost ascultată și transformată în egalitate prin voturi acceptate de bărbații de azi.

A conduce, a avea un comportament de conducător este un element ce a fost perfectat de bărbați și oferit apoi femeilor. De acea a fost mai ușor femeilor în istorie să conducă, dacă vom compara timpul, decât le-a fost bărbaților.

Femeile au putere asupra bărbaților se spune. Bărbații s-au efeminat pentru ca femeile să poată deveni egale. Femeile s-au masculinizat căci egalitatea și emanciparea ce au obținut-o le-au deschis uși spre lucruri la care spiritul lor special și mai sensibil ca natură nu trebuia expus. De aceea bărbații sunt mai reci, căci a sta în umbra greutăților te ține în umbră și în orice loc cu umbră e mai rece. De aceea femeile devin mai superficiale căci pentru a face greutățile ușoare, multe din ce a fost ținut cu greutate de bărbați au fost golite de valori și conținut pentru a putea fi cărate de femei. De aceea bărbații sunt mai tăcuți, pentru a egala efortul lor fizic sau intelectual cu puterea cuvintelor venite din inima mai puternică a femeii.

Știu femeile de azi câte femei au luptat în trecut pentru emanciparea femeilor în raport cu bărbații?

A meritat ca cele câteva sute de femei să lupte pentru ca toate miliardele de femei să devină egale cu bărbații AUTOMAT astăzi? Nu era mai bine să lupte decât pentru a da putere femeilor să aleagă ele însele dacă să devină sau nu egale cu aceștia, sau mai ales, să devină egale atunci când decid ele că sunt pregătite sau dacă se merită să fie egale? Să nu fie totul un proces automat doar pentru că legile spun și impun de la naștere această egalitate?

Femeile încă nu se simt înțelese de bărbați în ceea ce privește raportul de egalitate. Femeile luptă pentru supremație intelectuală și profesională cu bărbații. Poate vor câștiga. Acum credem că e egalitate. Dar ce vor obține de fapt, ce e acest câștig?

Bărbați dezbrăcați de bărbăție din punctul de vedere al bărbaților. Mai multe femei. Va fi o lume condusă intuitiv și sentimental. Vor fi mai multe pisici și veverițe salvate prin campanii sociale prin programe gen Greenpeace și mai multe alte animale dispărute pentru vecie precum șerpi, maimuțe luptătoare, rechini ce sfâșie foci etc doar pentru că nu sunt la fel de drăguțe precum animăluțele ce invadează pereții sociali ai prietenilor noștri virtuali. Va fi o lume cu copii conduși doar după spiritul matern ce se vor lupta din greu și eu pentru egalitate căci ei sunt ”puii cei mai frumoși din lume căci așa cred mamele lor despre ei”. Se vor lupta căci unul din ei trebuie să fie mai mult ”puiul mamii” decât un altul. Vor fi mai puține resurse căci lumea femeilor e mai comercială decât cea a femeilor. Câte din reclamele de la TV sunt dedicate femeilor și câte bărbaților? Doar numărați. Va fi o lume însă poate mai iubitoare în ceea ce privește natura umană.

Femeile pot domina moral bărbații, le pot intoxica simțurile cu pasiuni și pot da viață prin naștere bărbaților. Sunt unice. Nu pot da viață vieții fără bărbați și fără ei rolul lor unic s-ar anula. Bărbații au creat, născut însă această lume. Din start nu există egalitate între roluri. Dar poate exista egalitate.

Egalitatea între femei și bărbați nu e în ce pot deține social fiecare din punct de vedere profesional, material, legal.

Egalitatea între femei și bărbați este în a petrece timp egal înțelegând și respectând ce poate face diferit dar util, bun, necesar, unul pentru celălalt.

Un articol de Denis Ciumbargi



Comentarii

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...

Un titlu pentru un artist

De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine. Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă. Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt c...

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...