Ultimele zile mi-au fost diferite de toate celelalte la fel ca și celelalte zile până la ele. Ultimele zile au fost, argumentat logic, la fel ca celelalte.
În ultimele zile am vorbit despre componente din mine inexistente vizibil dar fără de care mecanismul inimii mele nu s-ar supune creierului.
Am găsit un răspuns la întrebările unor oameni. Mari gânditori. Ție.
Inima se supune creierului.
Povestea începe în săptămâna a treia după fertilizare, la 5 săptămâni după concepere când o masă mică de țesuturi se adună și crează un la fel de mic ghem de fire. Creierul.Ea bate datorită stimulilor lui, impulsului acestuia. Inima e supusă creierului. Fizic. Logic.
Acesta are acum ca prim scop creerea inimii și a coloanei vertebrale. Creierul ne dă inima și verticalitatea.
Logica cu care se întâmplă acestea este argumentată de o altă logică, cea a ADN-ului a doi oameni ce, de cele mai multe ori, au ales să fie unul lângă celălalt din și prin diferite emoții simțite prin componenta invizibilă ce a făcut o masă mică de țesuturi să se adune și să creeze un la fel de mic ghem de fire să devină creierul și inima lor la începutul vieții lor...
Care e acea componentă? E spiritul.
P.S. Acum știi că el e mai vechi decât creierul cu 3 săptămâni.
El este cel care, e logic să o spunem, există în noua viață ce crește și care dă logică puterii organice a unor celule să devină un întreg om, un om ce va trăi zeci de ani pe o planetă și al cărui impact asupra ei și celorlalți, asupra sie însuși e atât de imens, atât de imprevizibil.
Acel nou om poate deveni cel ce gândește un produs ce ar putea distruge planeta sau o poate salva, care poate deveni un bețiv de rând sau un președinte de stat care va conduce milioane de oameni.
E logic să gândim că undeva, chiar acum, cineva naște un astfel de om, unul care va rămâne pe veci în istoria lumii sau a sufletului unui singur alt om.
Spiritul e sufletul vieții. E sufletul istoriei și a ceea ce noi știm astăzi. E logic.
Dar ce e spiritul? Cum crește spiritul? Crește odată cu noi sau rămâne la fel căci el există în noi deja cu lecții venite de la cei de dinaintea noastră și, de acolo, din noi, într-un birou imaginar, așezat cu o peniță în mâna va nota alte lecții pe care le va putea pune în aplicare doar în următorul său trup?
E sufletul nostru propriu nouă, unul nou creat de Univers pentru noi sau doar o bucată dintr-un suflet mare, cât Universul, ce se rupe cu fiecare concepere în bucăți din ce în ce mai mici? De aceea în ziua de azi devenim din ce în ce mai fără suflet?
În viața noastră secretă putem vorbi cu noi înșine. Acolo, când suntem doar noi cu noi înșine putem să ne spunem adevăruri, să ne mințim iar prin dialogurile stângace sau de acum perfecționate să ne facem bine, un bine de loc, de moment, care să ne facă să trecem peste foamea de mai târziu sau bârfa cuiva ce credeam că ne e ”mai prieten sau prietenă”, de frica concedierii de mâine, peste despărțirea și dorul fostelor relații, peste singurătatea sau compania pisăloagă a celui care ne-a băgat într-o rutină dureroasă până la lacrimi sau peste așteptările neîmplinite de la viață. În viața noastră secretă putem să mergem mai departe sau să cădem obosiți pradă unei greutăți ce nu vrem să ne-o explicăm.
Putem să vorbim cu sufletul.
El știe mai bine ca noi și noi știm mai bine de acum. Știm că trebuie să facem ceva care să ne facă bine, fericiți să scăpăm de sârmele ghimpate ale propriului social. Putem face asta fiind sociali. Mai ales sociabili. Zâmbind la soare și lumea trecătoare, adunând aer în piept și spunând ” Așa și? Îmi fac bine singur(ă)!” și să răspundem fără grabă și nu ca și cum tocmai am făcut un sacrificiu unui străin pe stradă la cât este ora sau orice alt lucru mărunt, forțându-ne să mergem până în parc și acolo să respirăm aerul rece propunându-ne ca la revenirea acasă să facem o baie lungă, să citim o carte sau să scriem, să ne apucăm de un blog unde gândurile noastre să fie bune întregii lumi, a planetei.
Acum, cu capul mai liber, ai căpătat puterea să faci istorie.
Tot de aici ai puterea să citești despre tine, în tine, prin cuvintele tale sau ale altora, despre spiritualitate, despre evoluția ta pe această mare lume și de azi știi că vei începe să faci bine căci îți face bine.
Ia-ți mâna din păr, de sub bărbie și râzi. Ți-ai regăsit spiritualitatea.
Un articol de Denis Ciumbargi
Comentarii