Zgribulit scriu, cu picioarele reci din cauza grabei ce m-a făcut să sar peste etapa de a îmi mai pune și șosetele, fericit și cu un mare sentiment de împlinire și cu mai mare deschidere spre partea bună a vieții.
O umbra de lumină, fâșii de gri albăstrui cu mici note de verde, valuri de ceață, forme ce se schimbă la fel de repede cât clipești, asocieri de gânduri ce încearcă să compare ceea ce vezi cu ceea ce ai mai văzut, stele imense cum nu ai mai văzut pe alte ceruri vreodată, agitație de oameni și voci, explicații în multe limbi diferite a fenomenului căci fiecare vrea să înțeleagă ce se întâmplă în înaltul cerului, deasupra cerului, totul e parte din unicul fenomen al Aurorei Boreale…
Particule cosmice magnetizate de apropierea de polii Pământului ce interacționează cu oxigenul și azotul din atmosferă formează un joc de culori ce are loc la zeci sau sute de kilometrii deasupra norilor. Culori de verde, gri, albastru, roșu, galben, un fel de curcubeu desfăcut de culorile sale în sute și sute de mii de steluțe sau fire de nisip cosmic care se cern prin aerul rece al zonei arctice…
E prima Auroră Boreală ce, deși timidă, ușor fadă, și-a susținut spectacolul pe care l-am așteptat pe neașteptate… Precum o femeie ce doar și-a întins brațul moale pentru a o conduce, pentru a face cunoștință, atât s-a făcut simțită și această Auroră, suficient însă pentru a rămâne fermecat de prezența sa precum un parfum al unui trecător, parfum ce îl porți în amintiri trecute…
Poate voi mai dansa cu această timidă doamnă rece, Regina Zăpezii poate din basmele lui Hans Christian Anderson, regina de deasupra zăpezilor ale nordului, ale Norvegiei, a ghețarilor, un dans de care să pot să spun ”a fost odată ca niciodată o clipă dintr-o iarnă…!”
Comentarii