Treceți la conținutul principal

Impotenţă sufletească şi perversiuni de cuplu

 

Totul e o poveste. Începe cu “a fost odată” şi continuă cu “va fi mereu aşa…”

Povestea începe cu o nuntă de vis. Un mariaj a doua târfe.

Pentru că în poveşti totul e frumos şi e posibil, la fel este şi în povestea noastră. Povestim despre un mariaj permis în întreaga lume, un mariaj intre două entităţi, târfe, culmea, de acelaşi sex: Puterea şi Slăbiciunea. Acest mariaj domnea în lumea ta. Încă domneşte acolo iar tu, în basmul nostru ești doar un servitor ce speră să devină un erou şi să-şi înfrângă destinu-i simplu.

Relaţia de cuplu a reginelor tale va afecta întotdeauna relaţia ta de cuplu.

Apare personajul negativ. Eşti tot tu, împreună cu persoana de lângă tine. Deci, lângă cele două târfe din basm mai adăugăm două: tu şi persoana cu care tu ai o relaţie. De ce sunteţi şi voi târfe? Pentru că întreţineţi o relaţie în patru.

Nota naratorului: De multe ori ajungi să vezi că atunci când ai nevoie să iei o decizie în relaţia ta trebuie să întrebi si celălalt cuplu, ce stăpâneşte peste lumea ta, dacă te lasă să faci un pas şi orice ai spera, doar când va fi prea târziu vei vedea ca ceea ce ai făcut a fost doar toana lor. Uneori, ai toate argumentele logice că relația ta nu este una care să continue fără să te consume, epuizeze mental şi sufleteşte şi când ai vrea să spui “stop” eşti prea slab să o faci.

Alteori, ştii că ceea ce faci răneşte persoana de lângă tine, eşti conştient(ă) de asta, dar ai puterea să continui să faci acel lucru ce ştii că va distruge.

În basm, acum, când eşti confuz(ă) de ceea ce citeşti şi înţelegi că se întâmplă, apare zâna cea bună. Dar stai, până şi ea poartă pe deget inelul căsniciei. Îţi povesteşte blând cine e şi de ce a venit la tine. E Conştiinţa şi are ca şi soaţă Minciuna. Încearcă apoi să te liniştească şi îţi zice că îţi va da cadoul magic al lucidităţii să îţi deschizi ochii şi să vezi că eşti doar un sclav al capriciilor relaţiei dintre Putere şi Slăbiciune astfel încât să poţi face ceva pentru destinul tău. Dar cadoul are putere doar până la miez de noapte când Minciuna, soţia zânei tale bune, va veni să ia cadoul înapoi şi te va învăța să speri că totul va fi bine.

Nota naratorului: Există momente când zici că vei face totul, vei face bine, că vei lupta şi când soseşte clipa să o faci, nu poţi. E vorba doar de o dorinţă ce o ai, ai scop, ai ţel, ai ideal, ai motivaţie şi începi să faci ceva. Apoi observi că undeva, deşi în tine, ceva nu te mai ascultă şi nu mai eşti în stare să respecţi ce ai promis persoanei de lângă tine. E ca atunci când în pat, îmbrățișați, acoperiţi cu cearceaful dorinţei, atracţiei, pasiunii când vrei să deveniţi un trup, nu ai cu ce, căci “podul” dintre voi e undeva cu capătul în jos. E o impotență ce nu o poţi controla şi de care ţi-e ruşine.

Cât ai cadoul zânei tale începi să lupţi şi încerci să ieşi de sub robia slăbiciunii de a pune capăt mariajului tău ce te devorează şi să înrobeşti Puterea pentru a face paşii ce te vor durea.

În basmul acesta dacă învingi sau nu, tu alegi, cel ce citeşti sau asculţi povestea.

Nota naratorului: Luptă pentru mariajul tău, indiferent că eşti un sclav a ceea ce cred unii, a dorului pentru ceea ce ai avut, ai renunţat să fii sau să ai în viaţă.

Pentru a avea o relaţie Puternică arată-i că eşti Slab(ă), de ce eşti Slab(ă) şi ascultă doar sentimentelor ce vă leagă.

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…