Treceți la conținutul principal

Impotenţă sufletească şi perversiuni de cuplu

 

Totul e o poveste. Începe cu “a fost odată” şi continuă cu “va fi mereu aşa…”

Povestea începe cu o nuntă de vis. Un mariaj a doua târfe.

Pentru că în poveşti totul e frumos şi e posibil, la fel este şi în povestea noastră. Povestim despre un mariaj permis în întreaga lume, un mariaj intre două entităţi, târfe, culmea, de acelaşi sex: Puterea şi Slăbiciunea. Acest mariaj domnea în lumea ta. Încă domneşte acolo iar tu, în basmul nostru ești doar un servitor ce speră să devină un erou şi să-şi înfrângă destinu-i simplu.

Relaţia de cuplu a reginelor tale va afecta întotdeauna relaţia ta de cuplu.

Apare personajul negativ. Eşti tot tu, împreună cu persoana de lângă tine. Deci, lângă cele două târfe din basm mai adăugăm două: tu şi persoana cu care tu ai o relaţie. De ce sunteţi şi voi târfe? Pentru că întreţineţi o relaţie în patru.

Nota naratorului: De multe ori ajungi să vezi că atunci când ai nevoie să iei o decizie în relaţia ta trebuie să întrebi si celălalt cuplu, ce stăpâneşte peste lumea ta, dacă te lasă să faci un pas şi orice ai spera, doar când va fi prea târziu vei vedea ca ceea ce ai făcut a fost doar toana lor. Uneori, ai toate argumentele logice că relația ta nu este una care să continue fără să te consume, epuizeze mental şi sufleteşte şi când ai vrea să spui “stop” eşti prea slab să o faci.

Alteori, ştii că ceea ce faci răneşte persoana de lângă tine, eşti conştient(ă) de asta, dar ai puterea să continui să faci acel lucru ce ştii că va distruge.

În basm, acum, când eşti confuz(ă) de ceea ce citeşti şi înţelegi că se întâmplă, apare zâna cea bună. Dar stai, până şi ea poartă pe deget inelul căsniciei. Îţi povesteşte blând cine e şi de ce a venit la tine. E Conştiinţa şi are ca şi soaţă Minciuna. Încearcă apoi să te liniştească şi îţi zice că îţi va da cadoul magic al lucidităţii să îţi deschizi ochii şi să vezi că eşti doar un sclav al capriciilor relaţiei dintre Putere şi Slăbiciune astfel încât să poţi face ceva pentru destinul tău. Dar cadoul are putere doar până la miez de noapte când Minciuna, soţia zânei tale bune, va veni să ia cadoul înapoi şi te va învăța să speri că totul va fi bine.

Nota naratorului: Există momente când zici că vei face totul, vei face bine, că vei lupta şi când soseşte clipa să o faci, nu poţi. E vorba doar de o dorinţă ce o ai, ai scop, ai ţel, ai ideal, ai motivaţie şi începi să faci ceva. Apoi observi că undeva, deşi în tine, ceva nu te mai ascultă şi nu mai eşti în stare să respecţi ce ai promis persoanei de lângă tine. E ca atunci când în pat, îmbrățișați, acoperiţi cu cearceaful dorinţei, atracţiei, pasiunii când vrei să deveniţi un trup, nu ai cu ce, căci “podul” dintre voi e undeva cu capătul în jos. E o impotență ce nu o poţi controla şi de care ţi-e ruşine.

Cât ai cadoul zânei tale începi să lupţi şi încerci să ieşi de sub robia slăbiciunii de a pune capăt mariajului tău ce te devorează şi să înrobeşti Puterea pentru a face paşii ce te vor durea.

În basmul acesta dacă învingi sau nu, tu alegi, cel ce citeşti sau asculţi povestea.

Nota naratorului: Luptă pentru mariajul tău, indiferent că eşti un sclav a ceea ce cred unii, a dorului pentru ceea ce ai avut, ai renunţat să fii sau să ai în viaţă.

Pentru a avea o relaţie Puternică arată-i că eşti Slab(ă), de ce eşti Slab(ă) şi ascultă doar sentimentelor ce vă leagă.

Comentarii

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

Soarele e o lacrimă de înger

Soarele se va prăbuşi de pe obrazul cerului albastru, din albastrul la care au privit ochii unui înger… Soarele se va prăbuşi de pe cer, rănit şi sângerând, şi nimeni nu îl va vedea pentru a-i prinde căderea şi a îi face căderea mai uşoară şi impactul cu nimicul mai moale spre a nu se sparge în mii de bucăţi. Acoperă-mi ochii şi urechile şi spune-mi că nu, soarele nu poate cădea din ceruri dacă despărţirea ne leagă  precum lacrimile ce cad dezlegate de ochii cu gene prea negre, negre precum cerul unei nopţi pe al cărui negru stelele sunt în stare de şoc… Stelele plâng după soare, după el, cel ce le face să aibă lumină în ochii acum stinşi ai unui înger ce nu mai vede încotro să zboare, pe cine să protejeze… Lacrimile unui înger se scufundă acum în buzele unui copil ce descoperă universul iubirii cu primii săi paşi, paşi făcuţi cu inima prea deschisă în drumul lui spre a deveni un bărbat, bărbat căutând cuvintele “a fi acolo, zid de apărare pentru jumătatea sufletului său…”. ...

Dincolo, peste umărul meu

Dincolo, peste umărul meu, e o altă lume în care alergi și îți pierzi drumul, unde totul devine atât de rece încât și noaptea se simte uscată, uscată până la tortură… Dincolo de umărul meu e o altă lume spre care privesc prin zidurile ce le-am construit să mă apere de acea lume dar care au devenit zidurile ce mă țin captiv și nu mă lasă să evadez spre lumea de acolo, la un umăr distanță. Dincolo de umărul meu e o lume în care alții se mânjesc cu noroi și se spală în gropile lor din care nu pot să iasă, gropi ale propriei lor voințe goale. Poate de aceea alții se mânjesc cu noroi, pentru a acoperi propriile făpturi ce nu le mai recunosc nici ei înșiși, pentru a crea o mască ce, deși din noroi, e mai curată decât materialul din care le e construită ființa. Dincolo de umărul meu plouă însă cu dăruirea altora și astfel noroiul se scurge de pe fața acelora mânjiți și umple gropile în care se află și astfel unii oameni se ridică iar spre ceva mai bun. În lumea de dincolo de umărul meu cont...