Treceți la conținutul principal

Disney, Coca Cola şi Crăciunuri de plastic

Christmas_Tree_by_DreAminginDigITal

Dimineţi întunecate, luminate de un singur bec aprins pe hol sau doar de instalaţia din brad, instalaţie de lumini incomplete, de plastic, fără muzică şi fără dansuri si scheme de iluminat complicate, doar simple sclipiri.

Însă pentru tine era feerică acea lumină.

În papuci, te dădeai jos din pat şi alunecai prin tunelul de timp şi culoare, cu o emoţie de care te amuzai pentru că oricum ştiai ce te aşteaptă sub brad, căutai să imortalizezi în memorie acea imagine cu cadoul tău aşezat sub bradul de Crăciun.

Un fior rece te străbătea şi îți aruncai ochii pe geam şi flori de gheaţă şi zăpada de pe pervazul geamului se unea cu sunetul unui vânt ce în câteva ore îţi înroşea obrajii când afară te întâlneai cu prietenii uitaţi în copilărie. Uneori, pe acest fundal, în această lumină auzeai la pick-up sau televizor colinde cu Hruşcă sau intonate cete de oameni în costume populare. Suna la ușă şi vecinii tăi, copii ca şi tine, cântă “Bună dimineaţa la Moş Ajun”

Acum ai crescut şi ştii că moşul ce îl aşteptai e doar o modificare a firmei Coca Cola, cea care din tradiţia unui moş îmbrăcat în haine verzi a oferit lumii un drăguț bătrânel îmbrăcat în haine roşii. Doar Coca Cola mai aduce acest moş în casa ta. Şi poate şi Mall-ul prin care te plimbi.

Disney şi desenele sale îţi cântă acum colinde în engleză pe care surprinzător le ştii şi le înțelegi dar care te bucură pentru că îţi aduc prin imaginile şi cuvintele lor basme, zăpada multă de odinioară. Şi acum ai zăpadă, chiar şi în Mall-uri. Doar că e de plastic.

Colindătorii de la uşă sunt copii prea mici ai vecinilor ce nu îi cunoşti, sunt “ţigani” cum le zici altora, iar unora nu le deschizi pentru că a da un 50 de mii vechi ţi se pare o sumă prea mare pentru un cântec lălăit.

De Crăciun vei merge probabil la film sau un vin fiert. Nu te vei bate cu zăpadă pentru că fie nu o ai, fie e scump să mergi să o ai, fie nu se mai cade pentru că ai crescut.

Precum un vers, dintr-un film, precum o voce dintr-un clip întreb şi te întreb “Unde eşti Crăciunule?”

Comentarii

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...

Urletul tăcerii

Uneori stai în întuneric și te gândești la lumina ce ai vrea să o aduci. Alteori stai în întuneric și simți că tot întunericul aduce mai mult întuneric și nu știi dacă întreaga cameră se învârte cu tine sau dacă tot ce nu vezi e o închipuire a ta. Uneori nu știi dacă e corect sau dacă e greșit ce alegi să spui sau ce alegi să faci și de multe ori găsim vinovați sau scuze. Alteori dăm vina pe noi înșine însă rareori învățăm din dialogurile ce le purtăm cu propria minte, cu propria imagine a imaginației noastre... Uneori ai vrea ca o îmbrățișare să schimbe totul însă atingerea devine nedorită căci te leagă mai mult de ace persoană și ți-e frică de durerea ce va crește odată cu numărul de atingeri sau cu nivelul de sensibilitate pe care fiecare atingere atinge în propriul tău trup și suflet. Alteori o atingere aduce la loc pacea dar ascunde răspunsul ce uneori e mai bine să nu vină. Uneori scrii despre oameni și uiți apoi de ce ai scris despre ei sau dacă nu, care a fost exact ...