Treceți la conținutul principal

Disney, Coca Cola şi Crăciunuri de plastic

Christmas_Tree_by_DreAminginDigITal

Dimineţi întunecate, luminate de un singur bec aprins pe hol sau doar de instalaţia din brad, instalaţie de lumini incomplete, de plastic, fără muzică şi fără dansuri si scheme de iluminat complicate, doar simple sclipiri.

Însă pentru tine era feerică acea lumină.

În papuci, te dădeai jos din pat şi alunecai prin tunelul de timp şi culoare, cu o emoţie de care te amuzai pentru că oricum ştiai ce te aşteaptă sub brad, căutai să imortalizezi în memorie acea imagine cu cadoul tău aşezat sub bradul de Crăciun.

Un fior rece te străbătea şi îți aruncai ochii pe geam şi flori de gheaţă şi zăpada de pe pervazul geamului se unea cu sunetul unui vânt ce în câteva ore îţi înroşea obrajii când afară te întâlneai cu prietenii uitaţi în copilărie. Uneori, pe acest fundal, în această lumină auzeai la pick-up sau televizor colinde cu Hruşcă sau intonate cete de oameni în costume populare. Suna la ușă şi vecinii tăi, copii ca şi tine, cântă “Bună dimineaţa la Moş Ajun”

Acum ai crescut şi ştii că moşul ce îl aşteptai e doar o modificare a firmei Coca Cola, cea care din tradiţia unui moş îmbrăcat în haine verzi a oferit lumii un drăguț bătrânel îmbrăcat în haine roşii. Doar Coca Cola mai aduce acest moş în casa ta. Şi poate şi Mall-ul prin care te plimbi.

Disney şi desenele sale îţi cântă acum colinde în engleză pe care surprinzător le ştii şi le înțelegi dar care te bucură pentru că îţi aduc prin imaginile şi cuvintele lor basme, zăpada multă de odinioară. Şi acum ai zăpadă, chiar şi în Mall-uri. Doar că e de plastic.

Colindătorii de la uşă sunt copii prea mici ai vecinilor ce nu îi cunoşti, sunt “ţigani” cum le zici altora, iar unora nu le deschizi pentru că a da un 50 de mii vechi ţi se pare o sumă prea mare pentru un cântec lălăit.

De Crăciun vei merge probabil la film sau un vin fiert. Nu te vei bate cu zăpadă pentru că fie nu o ai, fie e scump să mergi să o ai, fie nu se mai cade pentru că ai crescut.

Precum un vers, dintr-un film, precum o voce dintr-un clip întreb şi te întreb “Unde eşti Crăciunule?”

Comentarii

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...

Un titlu pentru un artist

De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine. Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă. Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt c...

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii...