Treceți la conținutul principal

Triunghiul dragostei: Eu, tu si amantii

Brusc, ganduri... Si totusi sensibil. Puternic si vorbele cresc. Ma tot gandeam de ce ma cauti desi s-a incheiat si, cu fiecare vorba alt potop se naste. Doar sfaturi...

      Sa pui fiecare pasare din lume sa cante pentru noi doi si de va fi un cantec de iubire sa plangi, sa faci dragoste cu mine si nu ma cauta caci nu putem fi nici macar amici...

      Un strain va veni sa imparta camera cu tine, neintregit la minte de iubirea ce a mistuit focul stelelor si vreau sa te ating acolo unde ploaia te-a atins... O intrebare: Nu poti trai din amintiri, caci, pana la urma, cate amintiri poti avea?

      In arta mea blestemata exersata in nopti de liniste amantii se iubesc. Doar ei cuprind in bratele lor iubirea noastra si doar prin ei vom exista. Nu vreau sa stiu pentru ca ar trebui sa fiu sincer si sa iti spun ce am facut si eu. Sa pastram amintirea iubirii curate asa cum ne minteam cu maiestrie. Lipsa de dorinta, nu te intoarce la cel ce nu poate fi doar al tau.

      Candva minciuna nescoasa la iveala te putrezea. Scriu pentru amantii ce i-ai avut ce cu bratele lor ne-au imbratisat. Intotdeauna dorinta e mai mare decat consecintele? Stiu ca traiesti cat poti dar fa-o doar cand poti...

      Voi incheia ce nu am scris caci sunt franturi din gandurile altcuiva, nu ale mele. E doar un film ce mi-a placut, caci in razboi permise sunt toate si nimic nu merita, caci nici macar iubirea nu invinge totul ci doar inima ce se dedica rodului ei. Un film frumos, pe care l-am vazut singur.

Ma bucur ca de data aceasta nu am mai trait clipa cand a trebuit sa-ti spun adio, privindu-te...

http://scriudespretine.wordpress.com - Scriu despre tine - Blog despre oamenii ascunsi in vedetele din Romania;

http://mihaela-radulescu.blogspot.com - Blog-ul Mihaelei Radulescu; http://denisthelover.blogspot.com - Blog-ul meu personal, jurnalul meu intim.

Comentarii

Anonim a spus…
oare povara citor amintiri trebuie sa o purtam?
oare nu ar fi mai bine sa traim fara amintiri?
tiberius
ps
mersi pentru mesaj

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...

Urletul tăcerii

Uneori stai în întuneric și te gândești la lumina ce ai vrea să o aduci. Alteori stai în întuneric și simți că tot întunericul aduce mai mult întuneric și nu știi dacă întreaga cameră se învârte cu tine sau dacă tot ce nu vezi e o închipuire a ta. Uneori nu știi dacă e corect sau dacă e greșit ce alegi să spui sau ce alegi să faci și de multe ori găsim vinovați sau scuze. Alteori dăm vina pe noi înșine însă rareori învățăm din dialogurile ce le purtăm cu propria minte, cu propria imagine a imaginației noastre... Uneori ai vrea ca o îmbrățișare să schimbe totul însă atingerea devine nedorită căci te leagă mai mult de ace persoană și ți-e frică de durerea ce va crește odată cu numărul de atingeri sau cu nivelul de sensibilitate pe care fiecare atingere atinge în propriul tău trup și suflet. Alteori o atingere aduce la loc pacea dar ascunde răspunsul ce uneori e mai bine să nu vină. Uneori scrii despre oameni și uiți apoi de ce ai scris despre ei sau dacă nu, care a fost exact ...