Treceți la conținutul principal

Trup parasit pentru trup de negasit...

Te asezi in fata calculatorului. Pun pariu ca acum, in timp ce citesti aceste randuri spatele iti este cocosat si te doare mai mult sau mai putin... daca nu e spatele sigur sunt ochii... nici acum nu te-ai invatat sa citesti stand la o distanta normala incat sa nu iti afecteze privirea... Dar pana la urma... de ce ai face-o.. si tu si eu si multi dintre noi uitam in fiecare zi sa ne purtam de grija. As sta si as scrie si as ofta cu tot aerul ce il pot trage in pieptul ce e obosit sa lucreze pentru mine... inspira.. expira.. si tot asa... Nu mai am nici o stare. Sunt linistit si nu am nimic desi ar fi trebuit sa fie totul altfel. Sunt zile si luni cand muncim cu placere, cand muncim si nu stim ca muncim, cand apreciem si cand ne lasam purtati de ordinea a ceea ce e normal sa fie in viata noastra incat atunci cand normalul nu apare cand vrei sa tragi o linie te gandesti ca parca esti mai departe de orice. De lume si de tine. Si oftez iar si astept sa vad de ce exista aceasi amenintare cand de fapt, da, poate chiar tu, ar trebui sa ma doresti langa tine pt ca ma cunosti si stii ca pana la urma am avut clipe linistite sau te-ai bucurat vizitandu-mi caminul sau citindu-mi gandurile expuse aici, chiar daca e prima oara cand o faci. De ce uitam sa atingem, sa iubim si de ce trebuie mereu sa avem un ditamai spatiul personal intim in care sa nu avem loc de visele noastre, de dorinte implinite si de multe ori neimplinite, atat de ingramadite incat nu mai e loc pentru omul ce iti e jurat poate unoeri sa fie al tau pana la moarte. Moarte fizica sau a sentimentelor. dar moarte cauzata de lucruri grave, nu acele lucruri care te poti ascunde dupa deget si sa faci din tantar armasar doar pentru ca te simti bine sa ai despre ce comenta. Si nu, nu ma refer la tine acum. Cred... Du-te acum, suna persoana draga si incearca sa vorbesti calm... e tot ce e nevoie. e dreptul ei sa fie langa tine si obligatia ta de a-l pastra, pentru sentimentul ce te face sa-l simti. Sentimentul cel mare, ala puternic care va uneste, nu cel care te face sa ii cauti gauri in papuci si nod in papura... Fii altfel azi. Pentru tine.

Comentarii

francamour a spus…
sunt altfel in fiecare zi...:) iti urmez sfatul...cat despre vedere, nu mai vad de mult..:( ar trebui sa ne menajam de multe ori, dar, oare scopurile pe care le avem ne permit sa facem asta??? e valabil si pt tine ca stiu ca esti un workaholic..:D

Postări populare

A oferi din ceea ce ne aduce fericire

“ A oferi ”. Acesta este modul prin care încă de la început micul nostru blog a reuşit să se transforme dintr-o simplă carte de gânduri într-o casă unde firavele gânduri îşi pot întâmpina cititorii. Numărul celor ce deschid uşa către lumea acestui blog a crescut, creşte odată cu timpul şi astfel, am ajuns la momentul în care putem încerca să combinăm utilul cu bucuria de a oferi mai departe la rândul nostru, altora. Oferim posibilitatea ca dumneavoastră să puteţi pune însemnele paginii dumneavoastre web, a afacerii dumneavoastre, a produsului pe care imaginaţia dumneavoastră l-a creat pe un spaţiu pe care îl punem la dispoziţie spre închiriere. Puteţi pune chiar imaginea dumneavoastră… Facem acest lucru pentru a sprijini o fundaţie, “ Şansă pentru Şansă ” pe numele ei, ce încearcă să construiască proiecte dedicate persoanelor diagnosticate cu cancer sau leucemie din România. Sumele obţinute din această închiriere a spaţiului web pe care îl oferim ca platformă publicitară

Gandurile unui nebun violent. Prieten si timp. Iasi si eu. Romania si tu.

de ce ma defineste verbul "a vrea"??? poate pentru ca nu am nimic... poate pentru ca nu am reusit sa am nimic... poate pentru ca e puternic....de ce sunt obsedat de trei puncte... poate pentru ca am lasat totul in suspensie...poate pentru ca imi e frica sa imi termin sirul gandurilor...poate pur si simplu pentru ca vreau sa-mi descriu in scris bataile inimii...te-am mai intrebat de ce te urasc...nu vrei sa-mi raspunzi...poate pentru ca iti e frica...iti e frica ca poate voi rabufni odata... poate voi stoarce ultima picatura deja putreda de omenie din mine pentru a te spala cu ea...pentru a o scuipa in batista cu care iti stergi gandurile de la temple...si a ti-o tranti asa cu scarba in fata.. vreau sa te sufoc cu ultimul meu dram de bun simt...vreau sa mori in chinurile prostiei in care te scalzi...vreau sa accepti ca am fost nu bun...ca am fost cel mai bun...ca ai stiut...ca ai fugit de mine...ca ai stat in umbra mea preferand sa ma tragi in spate...vreau sa te milogesti

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii