Treceți la conținutul principal

Fa o plecaciune pentru ca si asa in rest ai facut destule lucruri care sa imi ia totul

Astazi sunt altceva decat voi fi in fiecare zi. Sper sa nu mai fiu cel de azi nici macar pentru o clipa. Doare. Astazi din nou nu pot sa fac nimic desi tot ce fac e un nimic in fiecare zi. Pentru unii. Pentru unul. Pentru tot. Tot ce am avut, fara bine sau rau, fara a trage linii sa vad in ce parte se inclina balanta. Nu exista balanta, nu exista dorinta de scapare asa cum nu exista dorinta de subjugare. Fiecare ne simtim captivi in noi la un moment dat si nu am reusit sa scoatem la iveala acest lucru, suficient de bine ca altii sa ne ajute sa dam aceasta stare de o parte pentru a ne lasa apoi imbratisate de umanitate. Putin folosit cuvantul acesta de mine pentru ca nu stiu ce inseamna asa cum multi nu stiu de existena acestui cuvant pentru ei fiind ceva ce altii numesc normalitate. Alt nod in gat. Ma gandesc cum ar arata oamenii, candva, daca fiecare nod in gat, pus acolo, de durerea mereu prezenta, de placerea mereu prea mare pentru a ne-o permite, de poftele prea banale pe care le amrim de nu le mai recunoastem noi insine, cei ce le avem, s-ar fi oprit acolo in gatul nostru si nu ar mai fi intrat in stomac sa arda in acid. O dovada de evolutie? Am capul greu. Tu cum il ai?, azi esti prea bun sau prea normal sau mereu, aceasi vorba, prea special(a) si neinteles / neinteleasa de cei din jur, noi toti victime si genii nepretuite. Am si uitat cand am fost rasfatat ultima data simplu, fara interes, fara obisnuinta, fara orice ar veni logic intr-o relatie. Si totusi nu avem relatii, nici macar cu noi. Ori ne distrugem oferind, ori luand, ori mintind ca totul e prea rau, prea bine si niciodata suficient. Cand te-ai impacat cu tine ultima oara incat sa iti doresti sa ma vezi?
http://scriudespretine.wordpress.com - Scriu despre tine - Blog despre oamenii ascunsi in vedetele din Romania; http://mihaela-radulescu.blogspot.com - Blog-ul Mihaelei Radulescu; http://denisthelover.blogspot.com - Blog-ul meu personal, jurnalul meu intim. Cateva versuri, pentru cine le poate intelege. Sunt versurile din melodia de mai jos. Faceti Click pe melodie pentru a o asculta...
The flowers are faded now, along with your letters They will never see the light of day, cause I'll never take them out There's no turning back, it's for the better Baby I deserve more then empty words and promises I believed every thing you said, and I gave you the best I had So take a bow, 'cause you've taken everything else You played the part, like a star you played it so well Take a bow, 'cause the scene is coming to an end I gave you love, all you gave me was pretence, so now take a bow The future's about to change, before you know it, The curtain closes, take a look around, There's no one in the crowd, I'm throwing away the pain, And you should know that your preformance made me strong enough So take a bow, 'cause you've taken everything else You played the part, like a star you played it so well Take a bow, 'cause the scene is coming to an end I gave you love, all you gave me was pretence, so now take a bow Well it must have been slight of hand, 'cause I still can't understand Why I could never see, just what a fool believes But the lies they start to show, tell me how does it feel to know, right now That I wont be around, so baby before what happenes Take a bow, 'cause you've taken everything else You played the part, like a star you played it so well Take a bow, 'cause the scene is coming to an end I gave you love, all you gzve me was pretence, so now take a bow

Comentarii

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...

Urletul tăcerii

Uneori stai în întuneric și te gândești la lumina ce ai vrea să o aduci. Alteori stai în întuneric și simți că tot întunericul aduce mai mult întuneric și nu știi dacă întreaga cameră se învârte cu tine sau dacă tot ce nu vezi e o închipuire a ta. Uneori nu știi dacă e corect sau dacă e greșit ce alegi să spui sau ce alegi să faci și de multe ori găsim vinovați sau scuze. Alteori dăm vina pe noi înșine însă rareori învățăm din dialogurile ce le purtăm cu propria minte, cu propria imagine a imaginației noastre... Uneori ai vrea ca o îmbrățișare să schimbe totul însă atingerea devine nedorită căci te leagă mai mult de ace persoană și ți-e frică de durerea ce va crește odată cu numărul de atingeri sau cu nivelul de sensibilitate pe care fiecare atingere atinge în propriul tău trup și suflet. Alteori o atingere aduce la loc pacea dar ascunde răspunsul ce uneori e mai bine să nu vină. Uneori scrii despre oameni și uiți apoi de ce ai scris despre ei sau dacă nu, care a fost exact ...