Treceți la conținutul principal

Fa o plecaciune pentru ca si asa in rest ai facut destule lucruri care sa imi ia totul

Astazi sunt altceva decat voi fi in fiecare zi. Sper sa nu mai fiu cel de azi nici macar pentru o clipa. Doare. Astazi din nou nu pot sa fac nimic desi tot ce fac e un nimic in fiecare zi. Pentru unii. Pentru unul. Pentru tot. Tot ce am avut, fara bine sau rau, fara a trage linii sa vad in ce parte se inclina balanta. Nu exista balanta, nu exista dorinta de scapare asa cum nu exista dorinta de subjugare. Fiecare ne simtim captivi in noi la un moment dat si nu am reusit sa scoatem la iveala acest lucru, suficient de bine ca altii sa ne ajute sa dam aceasta stare de o parte pentru a ne lasa apoi imbratisate de umanitate. Putin folosit cuvantul acesta de mine pentru ca nu stiu ce inseamna asa cum multi nu stiu de existena acestui cuvant pentru ei fiind ceva ce altii numesc normalitate. Alt nod in gat. Ma gandesc cum ar arata oamenii, candva, daca fiecare nod in gat, pus acolo, de durerea mereu prezenta, de placerea mereu prea mare pentru a ne-o permite, de poftele prea banale pe care le amrim de nu le mai recunoastem noi insine, cei ce le avem, s-ar fi oprit acolo in gatul nostru si nu ar mai fi intrat in stomac sa arda in acid. O dovada de evolutie? Am capul greu. Tu cum il ai?, azi esti prea bun sau prea normal sau mereu, aceasi vorba, prea special(a) si neinteles / neinteleasa de cei din jur, noi toti victime si genii nepretuite. Am si uitat cand am fost rasfatat ultima data simplu, fara interes, fara obisnuinta, fara orice ar veni logic intr-o relatie. Si totusi nu avem relatii, nici macar cu noi. Ori ne distrugem oferind, ori luand, ori mintind ca totul e prea rau, prea bine si niciodata suficient. Cand te-ai impacat cu tine ultima oara incat sa iti doresti sa ma vezi?
http://scriudespretine.wordpress.com - Scriu despre tine - Blog despre oamenii ascunsi in vedetele din Romania; http://mihaela-radulescu.blogspot.com - Blog-ul Mihaelei Radulescu; http://denisthelover.blogspot.com - Blog-ul meu personal, jurnalul meu intim. Cateva versuri, pentru cine le poate intelege. Sunt versurile din melodia de mai jos. Faceti Click pe melodie pentru a o asculta...
The flowers are faded now, along with your letters They will never see the light of day, cause I'll never take them out There's no turning back, it's for the better Baby I deserve more then empty words and promises I believed every thing you said, and I gave you the best I had So take a bow, 'cause you've taken everything else You played the part, like a star you played it so well Take a bow, 'cause the scene is coming to an end I gave you love, all you gave me was pretence, so now take a bow The future's about to change, before you know it, The curtain closes, take a look around, There's no one in the crowd, I'm throwing away the pain, And you should know that your preformance made me strong enough So take a bow, 'cause you've taken everything else You played the part, like a star you played it so well Take a bow, 'cause the scene is coming to an end I gave you love, all you gave me was pretence, so now take a bow Well it must have been slight of hand, 'cause I still can't understand Why I could never see, just what a fool believes But the lies they start to show, tell me how does it feel to know, right now That I wont be around, so baby before what happenes Take a bow, 'cause you've taken everything else You played the part, like a star you played it so well Take a bow, 'cause the scene is coming to an end I gave you love, all you gzve me was pretence, so now take a bow

Comentarii

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

Soarele e o lacrimă de înger

Soarele se va prăbuşi de pe obrazul cerului albastru, din albastrul la care au privit ochii unui înger… Soarele se va prăbuşi de pe cer, rănit şi sângerând, şi nimeni nu îl va vedea pentru a-i prinde căderea şi a îi face căderea mai uşoară şi impactul cu nimicul mai moale spre a nu se sparge în mii de bucăţi. Acoperă-mi ochii şi urechile şi spune-mi că nu, soarele nu poate cădea din ceruri dacă despărţirea ne leagă  precum lacrimile ce cad dezlegate de ochii cu gene prea negre, negre precum cerul unei nopţi pe al cărui negru stelele sunt în stare de şoc… Stelele plâng după soare, după el, cel ce le face să aibă lumină în ochii acum stinşi ai unui înger ce nu mai vede încotro să zboare, pe cine să protejeze… Lacrimile unui înger se scufundă acum în buzele unui copil ce descoperă universul iubirii cu primii săi paşi, paşi făcuţi cu inima prea deschisă în drumul lui spre a deveni un bărbat, bărbat căutând cuvintele “a fi acolo, zid de apărare pentru jumătatea sufletului său…”. ...

Dincolo, peste umărul meu

Dincolo, peste umărul meu, e o altă lume în care alergi și îți pierzi drumul, unde totul devine atât de rece încât și noaptea se simte uscată, uscată până la tortură… Dincolo de umărul meu e o altă lume spre care privesc prin zidurile ce le-am construit să mă apere de acea lume dar care au devenit zidurile ce mă țin captiv și nu mă lasă să evadez spre lumea de acolo, la un umăr distanță. Dincolo de umărul meu e o lume în care alții se mânjesc cu noroi și se spală în gropile lor din care nu pot să iasă, gropi ale propriei lor voințe goale. Poate de aceea alții se mânjesc cu noroi, pentru a acoperi propriile făpturi ce nu le mai recunosc nici ei înșiși, pentru a crea o mască ce, deși din noroi, e mai curată decât materialul din care le e construită ființa. Dincolo de umărul meu plouă însă cu dăruirea altora și astfel noroiul se scurge de pe fața acelora mânjiți și umple gropile în care se află și astfel unii oameni se ridică iar spre ceva mai bun. În lumea de dincolo de umărul meu cont...