Astazi sunt altceva decat voi fi in fiecare zi. Sper sa nu mai fiu cel de azi nici macar pentru o clipa. Doare. Astazi din nou nu pot sa fac nimic desi tot ce fac e un nimic in fiecare zi. Pentru unii. Pentru unul. Pentru tot. Tot ce am avut, fara bine sau rau, fara a trage linii sa vad in ce parte se inclina balanta. Nu exista balanta, nu exista dorinta de scapare asa cum nu exista dorinta de subjugare. Fiecare ne simtim captivi in noi la un moment dat si nu am reusit sa scoatem la iveala acest lucru, suficient de bine ca altii sa ne ajute sa dam aceasta stare de o parte pentru a ne lasa apoi imbratisate de umanitate. Putin folosit cuvantul acesta de mine pentru ca nu stiu ce inseamna asa cum multi nu stiu de existena acestui cuvant pentru ei fiind ceva ce altii numesc normalitate. 
      Alt nod in gat. Ma gandesc cum ar arata oamenii, candva, daca fiecare nod in gat, pus acolo, de durerea mereu prezenta, de placerea mereu prea mare pentru a ne-o permite, de poftele prea banale pe care le amrim de nu le mai recunoastem noi insine, cei ce le avem, s-ar fi oprit acolo in gatul nostru si nu ar mai fi intrat in stomac sa arda in acid. O dovada de evolutie?
      Am capul greu. Tu cum il ai?, azi esti prea bun sau prea normal sau mereu, aceasi vorba, prea special(a) si neinteles / neinteleasa de cei din jur, noi toti victime si genii nepretuite. Am si uitat cand am fost rasfatat ultima data simplu, fara interes, fara obisnuinta, fara orice ar veni logic intr-o relatie. Si totusi nu avem relatii, nici macar cu noi. Ori ne distrugem oferind, ori luand, ori mintind ca totul e prea rau, prea bine si niciodata suficient. Cand te-ai impacat cu tine ultima oara incat sa iti doresti sa ma vezi?
http://scriudespretine.wordpress.com - Scriu despre tine - Blog despre oamenii ascunsi in vedetele din Romania;
http://mihaela-radulescu.blogspot.com - Blog-ul Mihaelei Radulescu;
http://denisthelover.blogspot.com - Blog-ul meu personal, jurnalul meu intim.
Cateva versuri, pentru cine le poate intelege. Sunt versurile din melodia de mai jos.
Faceti Click pe melodie pentru a o asculta...
   Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu.   Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat.   Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit.   Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate.   Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare.   Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...
Comentarii