Treceți la conținutul principal

Unii oameni sunt facuti sa taca, altii sa se...

Stau cu becul stins, doar lumina pala a unui soare ce se arunca si se tavaleste peste nori mai reuseste sa ma faca sa imi dau seama ca sunt intre zi si noapte. Se intuneca incet incet iar luminile artificiale sunt aici, sa ne calauzeasca. Mi-e atat de dor sa scriu si nu imi vine sa cred, ca acum, o fac. Sunt inspirat sau nu, asta ramane sa aflu. Am in minte cateva versuri... Unii oameni sunt facuti sa taca si sa stea ascunsi in saptele unui birou, altii sunt facuti sa isi asume riscuri si astfel sa aiba ce face in viata lor... Versuri fara rima in romana, cu inteles in engleza, pentru cine o stie. ma uit si la un videoclip pe care l-am regasit cu drag. Ce schimbare de sunet si imagine de la cea ce acum 12 ani ne turba cu al ei... Barbie Girl... Mai sunt eu oare fan?.. Mai sunt ceva din cel ce aram acum 12 ani? Astazi stiu ca am datorii sufletesti fata de mine. Am promis ca voi scrie multor oameni, si, in neglijenta mea i-am pierdut si pe asa putinii cititori de odinioara.. 300 de oameni pe zi, azi nici 3. Mi-e atat de dor sa ofer zambete si sa ma ofer pe mine, ca o floare, ca un parfum de ghiocei. Cine isi mai aduce aminte ghioceii?.. erau asa de multi candva, si atat de ieftini.. cine isi mai aduce aminte drumul spre scoala generala? Cand v-ati rasfatat ultima oara?.. Haideti impreuna sa ne iubim din nou... Incep eu... Te iubesc, pe tine, azi, din nou si mereu, cel ce citesti despre mine, cel ce musti cu ochii din sufletul meu atat de mic si care exista doar pentru a crea. A crea arta, cunoastere, cuvinte. te iubesc!
http://denisthelover.blogspot.com http://scriudespretine.blogspot.com

Etichete

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...
Un comentariu
Citeşte tot articolul

Un titlu pentru un artist

De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine. Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă. Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt c...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul