Treceți la conținutul principal

Intuneric strapuns...

Se spune ca in suflet e soare... atunci cand iubesti... As scrie despre fiecare vorba ce ma alearga prin marele parc din fiinta mea in care acum, totul infloreste doar pentru ca sunt mangaiat de o raza de soare. E atat de placut sa fii un copil al soarelui si sa te poti bucura de prezenta parintelui tau, acest astru ce nu ma mai incalzeste doar fizic ci ma indoapa cu tot ce are el mai bun incat imi vine sa alerg, sa zbor catre el si sa il sarut. Sunt atat de fericit ca ma pot bucura de fiecare zi cu lumina incat putine sunt vorbele sau chiar inexistente ele, ca sa redea agitatia din interiorul meu. Ca o celula plina de oxigen ce da viata intregului trup asa ma fericeste astazi, soarele. Ma saruta, ma alinta, se joaca cu mine cum nici cand eram indragostit nu reuseam sa ma simt asa cum o face el sa ma simt... Este el soarele iubitul meu, este ea caldura si viata ce o trezeste in mine amanta, mama imi este lumina ce imi face ochii caprui sa capete acea nuanta speciala de aluna in manutele unui ghem de blana zbarlita a unei veverite jucause, este el aerul pe care il trag cu nesat in plamani de imi dau lacrimile cand ma gandesc ca e probabil ultima mea primavara cel ce imi este fiu.... Am o familie superba in toate aceste elemente si o impart cu toata lumea. Putini sunt cei ce vor vedea in aceasta familie ce vad eu, desi o ofer cu toata inima mea de copil frumos astazi cand simte bucuria de a se simti un inger pe pamant. In noi mor anotimpuri, si se fac ingeri uneori, doamne eu ce fac, sunt copil sau om mare?.. ma inchin si tac.. Ingerii nu plang copile, aprinde o candela sub cer, ingerii nu plang sunt mult prea tineri, sfinte ploi de aur in eter.. Va iubesc in fiecare zi asa cum pot mai mult!.... M-as bucura de aceasta zi cu voi.. plimbandu-ma rin parc, printre florile firave ce le-am vazut deja iesind pentru a ne aduce aminte ca traim... Sunt la un telefon distanta pentru cine doreste... 0730745251... Denis... Fiul Soarelui, om simplu, omul vostru. Pentru cine a reusit sa citeascapana la sfarsit, mai adaug 3 randuri... astazi, le urez toate cele bune parintilor mei care azi impreuna isi serbeaza ziua de nastere. Sunt nascuti in aceasi zi, mama implineste 45 de ani, tata 49... La multi ani mama si tata!...
Un comentariu

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu.

Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat.

Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit.

Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate.

Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare.

Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12 ani de cân…

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Un om rănit și o inimă străină

Mi-a venit, iar, rândul.
Trece timpul din ce în ce mai repede peste mine și fiecare zi ce trece mă duce cu o zi mai departe de ultimele rânduri ce le-am scris aici.
Mie dor de acest blog, mi-e dor de ce am de spus și vreau să revin aici mai des.

A trecut ceva vreme însă toată vremea trecută a adus o nouă etapă. Am fost bolnav. Bolnav de mine însumi și nu am știut prea multe despre durerile mele. Am fost însă adus pe brațele unui om străin într-o casă nouă și de acolo a început procesul de revenire la speranță în doi, proces cu teamă, cu pași mici și încăpățânați să mă țină în trecut și nu să merg spre vindecare.

E o boală de inimă ascunsă după ziduri de gânduri.

E frica de a crede în oamenii ce vor să aducă iubire.

O inimă străină poate fi considerată ca un transplant de inimă. Inima cea nouă a persoanei ce vrea să te iubească sau măcar să îți aducă fericire, deși are intenții bune, tinde să fie rejectată de organism.

S-a făcut deja operația. Inima mi-a fost deja dată iar acum trebuie…