Treceți la conținutul principal

Denisa Untaru


Uneori încep prin a scrie folosind ca prim cuvânt cuvântul uneori.

Uneori cele mai mici lucruri fac într-adevăr diferența. Am avut o experiență ce a legat de mine iubirea trecută și a plantat în mine o lacrimă ce rămâne să vad dacă va răsădi într-un zâmbet sau nu. Asta e treaba viitorului însă ce trebuie să accepte acest dans la care îl invit.

Am avut nevoie de iubire și iubirea în formele ei vine de la oameni ce au iubit nu neapărat te-au iubit. E totuși bine.

Denisa Untaru mi-a trimis necondiționat vorbe și două urechi dornice să asculte de ce am nevoie de mai multă iubire în seara aceasta când scriu aceste rânduri. A râs pentru mine și a râs cu mine și a vorbit cu mine.

Îmi plac oamenii ce folosesc puterea de a fi oameni pentru oameni. Sper ca Denisa să ofere mai departe căci va primi cu siguranță înapoi.

Mi-a zis la un moment dat:

”Uneori nu poți muta munții pentru cineva care nu poate muta o piatra din drum.”

I-am răspuns:

”Trebuie să învățăm că uneori o piatră din drum pentru cineva poate cântări cât un munte.”

Am continuat apoi în sinea mea:

”Bucură-te cu ce pot alţii să ofere nu cere mai mult decât se poate. Nu ești mulțumit, mergi mai departe dar nu ridica un om peste culmile unde nu mai are aer.”

Gândurile Denisei merg mai departe, mă completează fără să știe și ce îmi place este că din nou acest blog devine un blog scris de oameni, alți oameni și mai puțin doar de mine. Denisa spune clar:

”De aceea sunt doi într-o relație. Dacă partenerul nu poate ridica o piatră îl ajuți.”

”Faci asta doar când înțelegi că piatra e cât un munte pentru partener.”

Cum?

”De aceea există comunicare.”

Comunicarea poate fi privirea cu o secundă în plus pe chipul omului de lângă tine. O ascultare în plus a unor bătăi de inimă mai rapide sau un fir de respirație mai ”fioros„ al partenerului, orice ce poate da mesajul că e mai mult decât e confortabil pentru celalalt să dea.

De ce efortul? Lucrurile mărunte fac într-adevăr, uneori, diferența.


Un articol de Denis Ciumbargi
Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…