Uneori încep prin a scrie folosind ca prim cuvânt cuvântul uneori.
Uneori cele mai mici lucruri fac într-adevăr diferența. Am avut o experiență ce a legat de mine iubirea trecută și a plantat în mine o lacrimă ce rămâne să vad dacă va răsădi într-un zâmbet sau nu. Asta e treaba viitorului însă ce trebuie să accepte acest dans la care îl invit.
Am avut nevoie de iubire și iubirea în formele ei vine de la oameni ce au iubit nu neapărat te-au iubit. E totuși bine.
Denisa Untaru mi-a trimis necondiționat vorbe și două urechi dornice să asculte de ce am nevoie de mai multă iubire în seara aceasta când scriu aceste rânduri. A râs pentru mine și a râs cu mine și a vorbit cu mine.
Îmi plac oamenii ce folosesc puterea de a fi oameni pentru oameni. Sper ca Denisa să ofere mai departe căci va primi cu siguranță înapoi.
Mi-a zis la un moment dat:
”Uneori nu poți muta munții pentru cineva care nu poate muta o piatra din drum.”
I-am răspuns:
”Trebuie să învățăm că uneori o piatră din drum pentru cineva poate cântări cât un munte.”
Am continuat apoi în sinea mea:
”Bucură-te cu ce pot alţii să ofere nu cere mai mult decât se poate. Nu ești mulțumit, mergi mai departe dar nu ridica un om peste culmile unde nu mai are aer.”
Gândurile Denisei merg mai departe, mă completează fără să știe și ce îmi place este că din nou acest blog devine un blog scris de oameni, alți oameni și mai puțin doar de mine. Denisa spune clar:
”De aceea sunt doi într-o relație. Dacă partenerul nu poate ridica o piatră îl ajuți.”
”Faci asta doar când înțelegi că piatra e cât un munte pentru partener.”
Cum?
”De aceea există comunicare.”
Comunicarea poate fi privirea cu o secundă în plus pe chipul omului de lângă tine. O ascultare în plus a unor bătăi de inimă mai rapide sau un fir de respirație mai ”fioros„ al partenerului, orice ce poate da mesajul că e mai mult decât e confortabil pentru celalalt să dea.
De ce efortul? Lucrurile mărunte fac într-adevăr, uneori, diferența.
Un articol de Denis Ciumbargi
Comentarii